Un cieco ci insegna a vedere la salvezza di Dio ✝️

[@lupuady]

Duminică bună, unde e vitalitatea și bucuria noastră? Orbul din evanghelia de azi ne arată că speranța creștină încolțește acolo unde omul merge cu... nu unde merge cu încredere, ci pe drumul mântuirii lui Dumnezeu care intervine printre orbi, șchiopi și cei pierduți. Dumnezeu e prezent acolo unde există această situație. Figura lui Bartimeu, relatată azi în Evanghelia după Marcu, stârnește simpatie, deși era sărac, marginalizat, orb, nici măcar demn de a fi numit pe nume, căci oamenii îl numeau Bar-fiul, cum se spune în aramaică, al lui Timeu. Aceiași oameni 'cumsecade' îl ceartă că îl deranjează pe Învățător. Da, fiind orb, nu poate aștepta să se apropie, trebuie să strige, disperarea lui trebuie să convingă. Când aude că Isus din Nazaret s-a oprit pentru el, sare imediat în picioare și își lasă mantaua, probabil cel mai de preț lucru pe care-l avea pentru nopțile reci, și urmează vocea care-l duce în fața Lui. E sigur că acel Învățător grijuliu îi poate reda vederea. El e convins, are credință, și credința împreună cu hotărârea de a insista și a nu-și pierde speranța îl salvează. Iată de ce pentru Evanghelistul Marcu, Bartimeu devine modelul creștinului adevărat, cel ce caută mereu o viață mai bună, cel ce vede din nou, metaforic vorbind, dincolo de greutățile vieții, calea spre mântuire. Cel care, odată ce L-a întâlnit pe Învățător, nu-L mai părăsește. Orbul vindecat Îl urmează pe drum, spre deosebire de mulțimile care-I NU apreciază vizita și minunile, dar nu se implică mergând cu El, precum creștinii de azi care urmează mulțimile, nu pe Isus. Dar noi? Ar putea Isus să ne spună că credința ne-a salvat? Doar luăm de la El sau suntem gata să dăm, ori chiar să-L ignorăm? Iată, dragi frați, cum se intersectează calea lui Isus și a orbului. Orbul stătea pe drum, Isus mergea spre Ierusalim; o cale oarbă întâlnește drumul iubirii fără întoarcere. Vederea recăpătată deschide calea, permite urmarea cu tenacitate și credință. Orbul ne învață credința în Fiul lui David, care deschide căi în orbirea umană. Fără Isus, să știți, fără Dumnezeu, mergem, dar în întuneric. Iată de ce avem nevoie de Dumnezeu în viața noastră. Asta vă doresc.