Va fi odată-o pace pe veci netulburată, va crește-odată grâul ca cedrii din Liban, va fi odată-o turmă din lumea asta toată și mieii n-o să aibă de-atunci nici un dușman. Iubirea o să aibă o Patrie Slăvită în care Adevărul, doar el, va fi-mpărat, în care bucuria va fi desăvârșită și Domnul singur Soare de-a pururi adorat. Acum mă rog cu frații plângând cu frunți plecate aici stropesc cu lacrimi atâtea căi de dor; - Acolo însă toate pe veci vor fi uitate ne vom scălda iubirea în veșnicul Izvor. O, Viitor de aur, cuprinde-mă în tine cu inima și ochii desprinși de tot ce-i jos să-mi ai pe totdeauna tot sufletul din mine aprins ca o mireasmă în calea lui Hristos.