Рет қаралды 520
versurile aparțin poetei Ana Arina Petrini, din volumul DOUĂ ÎNTREBĂRI ÎN OGLINDĂ
UN ALT "OM FRUMOS"...
Sunt bun comun.
Al tuturor,
Al nimănui.
Oricine poate să mă atingă,
Să spună "ești", "este"
"Trăiește"
Sau măcar ternul
"Ce om frumos!"
Și sunt. Doar că
Ușa camerei mele
Are doar o cheie
Banală, simplă,
Mată, ușor de pierdut.
Dincolo de ea este un scaun.
Acolo îmi pun vorbele împreună
Ca să vă impresionez.
Sincer.
Acolo împletesc lanțuri
Cu care mă leg de voi
Ca să mă mint -frumos, de altfel,
Că mă vedeți pe mine,
Printre vorbe, printre note.
Ale mele, e drept.
Sunt tributarul propriului har.
Mi-e teamă.
De n-ar fi vorbele, notele
Ar migra toți ca particulele spre alt nucleu.
Și râd. Glumesc. Iau totul ușor.
Și nimeni nu ia cheia aceea
Să intre acolo, să se așeze pe scaun,
Să mă atingă fără vorbe,
Să tacă în ritmul inimii mele,
Înăuntru,
Sau să spună Ceva
Care să mă adune, întreg, ca la începuturi.