Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu - Despre Destin

[@MrChircut]

Ca de obicei, dl. Andrei Pleșu este genial! La dl. Liiceanu nu pot admira decât cultura, erudiția! Mai mult îmi este imposibil, oricât aș încerca.

[@Verbsdescribeus]

"Nu se filmează nimic, e o discuție de probă." Ce umor select are domnul Gabriel Liiceanu :)

[@monicapetrutiu6534]

Splendoarea de a urmari ACESTE DOUA MINTI ! Minunat si Minunati !

[@ionelene2507]

Liiceanu un pic tragic, Pleșu un copil(mare), fiecare după natura lui!

[@elviravoicu8545]

Oh, ce bucurie mi-ati facut cu acest dialog! Ce mult si multi ar avea de castigat, daca v-ar asculta. Dar merita sa continuati, va rog mult, chiar si numai pentru cativa oameni, care se gandesc la ce spuneti si va apreciaza, pentru ca ati ramas putini Valorosi. Cu recunostinta pentru momentele frumoase oferite.

[@emiriderr]

Destinul prevazut si destinul neprevazut se impleteste dea lungul vietii, pt.a face viata mai dulce, mai picanta sau amara. Nu putem sti tipul impletiturii si complexitatea acesteia daca nu suntem lasati de Creatorul nostru. Tot ce ni se arata este ceea ce intuim si alegem.

[@ginaiosef]

Bine ați revenit! Vă asteptam cu mare drag. Mulțumim pentru împărtășirea dialogului

[@sergiuniculescu2429]

Viața? O ecuație cu infinite necunoscute. Respect infinit pentru tot ce este şi în mod cu totul şi cu totul special pentru Creator.

[@vasiletistu6249]

O altă părere despre destin... >> Asta a fost intotdeauna o regula in lume: atunci cand avem succes, este datorita noua, dar de cate ori avem un esec, e... destinul. De cate ori aveti succes in ceva, sunteti mândri de acel succes. Ceea ce inseamna ca, cumva, va asumati acel succes. Dar de cate ori dati gres, trebuie sa fie... voia Domnului. Asta trebuie sa fie. Sau, tot ceea ce nu puteti intelege, trebuie sa fie voia Domnului. Dar multe lucruri care erau numite "destin" cu multi ani in urma, nu mai au legatura cu destinul acum, nu-i asa? Sa spunem ca aveati 4 copii, din care ati pierdut 2. Acum 100 de ani, era vorba de destin. Nu mai e cazul acum, nu-i asa? Acum stiti motivul pierderii. Acum 100 de ani, erati tânãr, sanatos, bine... sau cel putin tânãr, si brusc ati murit, la 30 de ani. Era destinul. Daca mori azi la 30 de ani, stim de ce. Ai baut prea mult, nu ai mancat corespunzator, ai fumat, deci, stim ca TU te-ai omorât. Chiar cand te-ai apucat de vicii, stiam ca te omori, nu-i asa? Nu mai e vorba despre destin. Acum 100 de ani, daca populatia dintr-un sat nu avea apa potabilã, era destinul. Acum stim de ce. Nu-i asa? Deci, multe lucruri care erau "destinul", acum nu mai sunt. De ce? Pentru ca intelegerea voastra, marja voastra de intelegere, e in crestere. Cand marja intelegerii s-a mãrit, tot mai multe lucruri ies de pe lista atribuitã "destinului" si intra in RESPONSABILITATEA VOASTRĂ! Deci, cand spun "yoga", cand vorbim despre cuvantul "yoga", vorbim despre A DEVENI STĂPÂNUL PROPRIULUI VOSTRU DESTIN, pânã la punctul in care chiar procesul vietii si mortii, e in mainile voastre. Chiar procesele vietii, mortii si nasterii, sunt in mainile voastre. Chiar pântecul in care vã veti naste, e la alegerea dvs.. Pana la acel nivel va puteti controla propria viata. Pe masura ce intelegerea si perceptia vietii se adâncesc, veti vedea ca TOTUL e in mâinile voastre. Daca intelegerea si perceptia vietii sunt foarte superficiale, totul pare ca se intampla din afara. Daca luminile se stingeau... "Doamne... Shiva”! Nu asa a fost, pentru multã vreme? Chiar si acum, in unele sate, daca se sting luminile, "e voia Domnului". Dar acum stim, nu-i asa? Daca conduceti o companie de curent, acum stim ca e vina voastra. Deci, pentru ca intelegerea si perceptia vietii, au fost atat de limitate, am pus totul pe seama destinului. Ceea ce voi numiti "destin", sunt acele dimensiuni ale vietii, pe care le-ati creat INCONȘTIENT! Orice creati inconstient, puteți, de asemenea, crea si CONȘTIENT. Daca creati CONȘTIENT, nu mai e "destinul". Daca creati inconstient, totul pare a fi "destin", dar e totusi CREAȚIA VOASTRĂ. In aceasta tara (India), nu a existat niciodata "destin". Treaba cu destinul a venit din alta parte... In aceasta tara, intotdeauna vi s-a spus că, indiferent ce ti se intampla in viata, este KARMA TA! Ce inseamna Karma? Actiune. Ti se spune ca, nu conteaza ce ti se intampla. Mori sau traiesti - e Karma ta! Traiesti bine sau traiesti rau - e Karma ta. Ceea ce inseamna... ce? Ca ACȚIUNILE TALE AU CREAT ASTA! Poate ca o mare parte a actiunilor tale, sunt INCONȘTIENTE. Asta nu conteaza, cãci sunt tot ale tale. Deci cand spunem "Karma", asta inseamna ca NU exista destin, ci că TOTUL DEPINDE DE TINE!

[@steliansilivestru3714]

Mulțumim pentru tot ce faceți în țara asta!

[@cotorarodica252]

Mare bucurie sa va ascult din nou.... O reala plăcere... Mulțumesc....

[@florinrontescu7216]

Argumentele domnului Liiceanu folosite in aceasta dezbatere sunt in siajul celor explicate pe larg in cartea "Isus al meu". Cu toate ca nu poate trece dincolo de evidenta, considerand de domeniul mitologiei relatarile miraculoase ale crestinismului, observ o "framantare", chiar daca dansul nu crede, din perspectiva lui "ce-ar fi daca ar fi totusi ceva... ". Domnul Plesu ramane cel pe care "l-am cunoscut" prin "Parabolele lui Iisus". Privit din aceste doua unghiuri, destinului uman, individual sau colectiv, nu-i poate fi gasit un numitor comun. Gasesc ca abordarea domnului Liiceanu, care identifica destinul unui om cu inmultirea talantului pentru a face binele, sta sau cade pe temeinicia definirii ideii de bine. Pentru ca binele, daca nu este o porunca divina, nu ramane decat sa fie negociat in contractul social. Fiind negociat, hainele binelui vor fi croite potrivit modei fiecarei generatii. Si trendul este ca aceste haine sa fie croite astfel incat lejeritatea sa primeze, haine de vara, tributare confortului. Altfel, daca privim binele ca pe o porunca divina, il vom si intelege ca imuabil si il vom si dori ca pe singurul bine de care avem nevoie si ale carui valente au fost probate in timp. Dar nu despre binele impus de crestinismul dominant este vorba, ci de acel bine de care fiecare trebuie sa dea seama candva. Cred ca nu gresesc daca spun ca sunt putini cei care in conditii istorice vitrege (contrare optimizarii unui destin) au rezistat propunerilor de a negocia binele in care credeau. Ei sunt cei care au avut cu adevarat un destin implinit. Pentru ca destine avem cu totii. Intelegerea domnului Plesu, care spunea ca avem ceva in posesie (ce ni s-a dat), dar exista si ceva dincolo de noi, face sens. Usa pe care domnul Plesu o vede deschisa este o usa a credintei, a nadejdii (chiar daca nu o spune in mod direct), iar aceste sentimente nu pot fi tributare arogantei de a lua in stapanire ceva despre care afirmi ca-ti apartine. De aceea aceasta reduta se numeste credinta, pentru ca omul isi muta intregul fundament al valorilor intr-un "loc" pe care toti ceilalti il considera inexistent. Adevarul existentei unui astfel de "loc" ("cer" ) este dat de rodul dupa care un astfel de om se face cunoscut, dupa schimbarea paradigmei intelegerii sale. Adevarul este ca fara Dumnezeu spatiul vietii noastre devine neincapator odata cu trecerea anilor, si oricat ai cauta nu vei gasi un om care sa-ti indice o cale de urmat. Ce ne-am fi facut fara Domnul Iisus? Este ceva peste care nu putem trece cu indiferenta, si acel ceva este nasterea, viata si moartea unor fiinte umane in conditii din cele mai severe (regiuni geografice, situatii sociale, etc). Nu putem sa spunem, "asta este" si sa trecem mai departe. Din acest punct de vedere acei oameni n-au reusit sa-si schimbe nici ce ar fi putut teoretic schimba (vezi "Despre limite" ). Pentru acei oameni, noi suntem datori sa credem ca totul nu se termina aici, daca pentru noi nu simtim aceasta nevoie. Eu si toti ceilalti suntem acele fiinte care s-au stins, printre altele, si pentru a nu trece indiferenti mai departe, daca putem ajuta. Altfel cum vom putea sa-l convingem pe om sa faca binele? Care bine? Imi amintesc de o carte aparuta in comunism: "Iluzia binelui - valori morale si credinta religioasa" in care toate simbolurile crestinismului sunt tratate ca mituri. Am citit si am mers mai departe cu concluzia ca ideologiile, de orice fel, sunt adevaratele sisteme mitologice, si ca destinul omului se ridica dincolo de ceea ce i se impune ca etalon conjunctural. Oamenii nu au de ales intre Cezar si Dumnezeu, ei au de dat fiecaruia ce sunt datori sa dea. Cred ca se potrivesc cuvintele Apostolului Pavel rostite in fata atenienilor: Faptele Sfintilor Apostoli 17: 22-23 "Şi Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis: Bărbaţi atenieni, în toate vă văd că sunteţi foarte evlavioşi. Căci străbătând cetatea voastră şi privind locurile voastre de închinare, am aflat şi un altar pe care era scris: "Dumnezeului necunoscut". Deci pe Cel pe Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiţi, pe Acesta Îl vestesc eu vouă." Acel" Dumnezeu necunoscut" pe care dumneavoastra il numiti "bine" este Cel pe care Apostolul Pavel il vestea atenienilor, iar numele lui este Domnul Iisus Hristos.

[@miaana6080]

Pasaje redate de dl Liiceanu din Biblie ne asigură că visele noastre de noapte sau de peste zi nu sunt premonitorii. Dar eu am îndrăzneala să spun că sunt! Și să adaug, că in urma unui astfel de vis am avut credința și voința necesară să nasc un copil viu și viabil după ce am născut un făt mort și cu cecitate dovedit la autopsie, la un an distanță in aceeași lună! Eu cred că dacă cerem și avem răbdare și credință, Dumnezeu ne aude și ne împlinește dorințele! Un copil nu epuizează tema destinului și îți poți pierde sensul, cu el cu tot, dar resursele vieții sunt mereu din belșug. E foarte frumos să trăiești...mai ales când vă ascult! Poate deveni un motiv suficient să ai o zi frumoasă. Ca natură umană empatizez mai bine cu dl Pleșu, dar l-am citit si pe dl. Liiceanu și ii respect parerile și ii iubesc cărțile.

[@antoniozota8905]

Este o placere sa va ascult, domnilor filosofi! Daca imi permiteti, in ceea ce ma priveste am considerat intotdeauna ca destinul este o gara prin care trec sute de trenuri. Pe unele le pierdem, de altele ne agatam de ele in structura intelectuala si emotionala a momentului respectiv.

[@adinaratiu8990]

O BUCURIE pentru mine să-i ascult pe acești oameni.!

[@danielstarica7285]

Bine ați revenit domnilor,vă ascult cu mult interes și vă salut cu respect din Germania,Doamne ajută!

[@annabaglioni2660]

Superb... avem nevoie... De un astfel de dialog

[@aureliamarin79]

Buna ziua, ma bucur foarte mult pentru revenirea d-voastra. Va urmăresc cu mare interes si va consider mari maeștri ai dialogului. Pe planul național sunteți de neînlocuit! Dumnezeu sa va ajute sa realizați cat mai multe emisiuni!

[@vasiletistu6249]

Destin, speranță, noroc, ghinion & Co., sunt doar noțiuni inventate de o minte umană, care nu a cunoscut FERICIREA! Tot ce face un om în viața lui, are (conștient sau nu) o singură țintă: FERICIREA. Și o caută, făcând lucruri, considerate - îndeobște - a fi bune sau rele: de la a fi 'ușă de biserică' până la a fi criminal în serie. Un om fericit... credeți că își pierde timpul, gândindu-se la destin? El e preocupat doar de a se bucura de Viață - clipă de clipă. Deci orice discuție pe tema destinului, trebuie să pornească de la înțelegerea rostului Vieții. Se spune că egiptenii credeau că, atunci când vor trece pragul dintre lumi, li se vor pune doar 2 întrebări: 1. Ai fost fericit? 2. Ai contribuit la fericirea altei persoane? În rest... conținutul vieții pământești, e într-o continuă schimbare. Tot ceea ce contează, este MODUL ÎN CARE NE RAPORTĂM LA CONȚINUT. Urania spunea: „E mai puțin important ce ți se întâmplă, decât modul în care TU REACȚIONEZI!” Iar Einstein a spus: ”Există două feluri în care Viaţa poate fi trăită: prima este a gândi că nimic nu este o minune. A doua este a gândi ca totul este o minune.” Așa că, cel mai important lucru, pe care trebuie să-l învățăm, este... CUM să trăim cu bucurie, INDIFERENT ce se întâmplă: drive.google.com/file/d/1BS2TAazpHRgY7yZlUAwllwMxGIPdWm4h/view?usp=sharing

[@cameliababacea9250]

Va ascult cu placere!!!

[@florindragu1966]

Destinul este unul singur, acela pe care il stie Dumnezeu si pe care nu il schimba nici macar El pentru ca Dumnezeu este perfect si nu se razgandeste. Ca sa intelegem destinul trebuie sa-l intelegem pe Dumnezeu cat mai mult cu putinta, in rest este filosofie si vorbarie, taifas.

[@iulianahaas6001]

Eu am inceput sa ma intreb din ce in ce mai des daca , libertatea noastra optionala nu este si ea tot o iluzie . Ca nu ne nastem egali , este un adevar pe care nimeni nu-l poate contesta. Inca de la nastere , libertatea ne este ingradita de foarte multi factori. Se spune ca suntem stapanii destinului nostru ! Asa sa fie oare ? Cand trebuie sa luam hotarari in ceea ce ne priveste , ar trebui sa avem si capacitatea de a le materializa. Si aici intervine desigur destinul. Asta nu inseamna ca trebuie sa devenim neaparat fatalisti ci sa devenim constienti de propriile noastre limite.

[@calincrecan77]

Dl Plesu un munte de filosof

[@vasilesaran596]

Destinu este o intmplare ce ne bucura s-au ne supara .Eu cred ca aceasta ar -fi FAPTA CE TI _SE INTAMPLA FARA S_A o DORESTI EXEMPLU TE TRASNESTE MERGAND LA PESCUIT ..Va doresc sanatate si multe emisiuni placute din NEW YORK BYE

[@moiseiletitiacatalina7271]

Mult ma bucur pentru aceasta revenire! Îmi era dor de d-voastră și, mai ales să vă ascult! Sper să ne mai bucurați cu astfel de momente!

[@colinb4392]

Exceptional, ca de obicei.

[@vladstefanilie]

nu vreti sa faceti acest gen de evenimente sub forma de podcast ? #firstsubscriber

[@EliteClips]

Puțin cam agitat e G. Liiceanu in dialog. Nu e rău să te ambalezi și să fierbi când ai in față tema destinului, dar nici să-l întrerupi în mod continuu pe celălalt care vorbește nu e prea socratic.

[@erwinpopescu6252]

Dragilor, este de asteptat să vă dati părerea generală nu medicală că nu sunteți medici în legătură cu mascarada virusului . Cred ca in momentul actual ar conta si ar avea un impact deosebit. Pâstrati-vă demnitatea, ştiți la ce mă refer.

[@monicadragan6837]

💝Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi,zice Domnul 'ganduri de pace și nu de nenorocire,ca sa va dau un viitor și o nadejde.'Ieremia 29:11-13 Este un subiect vast,mi.a plăcut abordarea atât cât a fost posibil.Oare este ceva întâmplător? Consider că nu! Dacă apar conjuncturi exterioare care nu depind de liberul arbitru atunci se schimba macazuri,viața schimba întrebările când crezi că știai deja răspunsurile.Viata este mereu imprevizibila,datul te poate ajuta când ai mereu noțiunea,determinarea de a face binele in "slalomurile" de care aminteati și de a învăța lecțiile venite pentru a nu le repeta dar totodată să ai capacitatea să vezi partea pozitivă,constrctiva"să cauți un sens" fie și din ceea ce initial poate părea că nu are nimic pozitiv.Cred că asta înseamnă evoluție în orice fel de destin și este dealtfel mereu nevoie de evolutie indiferent de rolurile in care ne aflam la momentele mereu prezente și care însumate alcătuiesc viața noastră.Viata care trebuie trăită autentic "în a fi tu însuți" chiar dacă asta înseamnă să nu te poți alinia perfect și total cu întreaga lume.Nici dacă înveți iubirea necondiționată nu doar teoretic ci ajungi trăitor,nu te poți alinia,dar ești împăcat că ai reușit să atingi ce nu.i facil dar nici imposibil,ca fiind singura realitate prin care se simplifica totul. Este gândul meu pe care îl las.Am luat "ingredientul"😁 Vă mulțumesc cu iubire și recunoștință infinita.Sanatate🌺🍀🙏

[@ionelharet7218]

Intamplator v a regasesc aici,si ma bucur in plus pt ca incepeti cu un citat biblic :Ieremia29:11,eu atribuind Cuvantului lui Dumnezeu intreaga autoritate.De aceea acum privitor la destin fac si eu apel la Isaia 65:11 si contextul imediat.Simplu spus destinul nu e sustinut de cuvantul inspirat al lui Dumnezeu si e in oponenta cu ideile filozofice.De altfel un erudit precum apostolul neamurilor Pavel va spune interesant ca ideile filosofice contrazic invatatura simpla sanatoasa a Sfintelor Scripturi.Vedeti spre ex 1 Cor.1:19--30.Pe o logica simpla daca ai fi predestinat ,Dumnezeu nu ti ar mai cere sa faci binele daca tu esti setat sa faci raul.Si nu e drept acest lucru.Nu vreau sa dau lectii.Cu respect .

[@ionelene2507]

Liiceanu,Liiceanu nimic(rău) de spus,da Pleșu ăsta(andrei), șmecher rău!

[@mihaimoneaga6480]

Destinul ți-l faci tu cu hotărârile luate zi de zi. Nu trebuie să fii filosof, trebuie sa nu apleci urechile și să întuneci mintea cu superstiții.

[@ancatruta728]

La taifas

[@so_she_said]

Minunat vorbesc despre Dumnezeu dar cand vine vorba de apararea valorilor crestine zero.

[@b_liv_u59]

E min 21:20 , se mai uita cineva sau schimb canalul? Noroc ca nu suntem fortati sa ii ascultam. M-as fi bucurat sa observ ca asemenea persoane, de un aemenea calibru sa fi avansat putin, totusi. Suntem in 2020 fratilor, ne bate AI la usa si noi vorbim de zei si dumnezei in continuare. Ma duc la gradi, acolo discutiile sunt mult mai interesante si orientate spre ce va fi. Va recomand un LEX Fridman, poate ajuta.

[@user-mn2zz5w5wd9e]

Dumnezeu există, dar exclusiv în minţile noastre predispuse halucinării, deci noi înşine suntem fiecare acel imaginar Dumnezeu care dorim sau nu să ne distilăm din entropie destinul care, deşi în mare parte hazard, este şi suma dorințelor şi preparării noastre pentru întîlnirea cu oportunitatea, eveniment fericit care poate contribui la un destin apropiat de ideal

[@ionutorbu6592]

Cu tot respectul, cred că prof. Aurel Ionică, ar fi fost invitatul perfect al celor doi. Pe lângă faptul că lucrarea dânsului "Raționament, argumentație și persuasiune" (Reasoning, Argumentation and Persuasion - în original), este o adevărată capodoperă, el ar fi putut lămuri mult mai bine, întrebările ridicate de domnul Pleșu și Liiceanu. Recomand așadar a se urmări cu atenție emisiunile și discuțiile pe care prof. Aurel Ionică le poartă pe teme filosofico-teologice. kzbin.info/www/bejne/d5nVeZaCgNyiaaM Aici există o mică mostră, dintr-o largă gamă de emisiuni pe aceeași temă, de gândire cu adevărat profundă.