Cezar Ivanescu, Symposion, Casa Pogor, Junimea, 1993

Рет қаралды 27,359

15 жыл бұрын

Cezar Ivanescu, Symposion (fragment), înregistrare din anul 1993, Casa Pogor, Cenaclul Junimea. Cezar Ivănescu a susţinut atunci primul curs din seria Cursurilor sale generale de poezie.
„Acum să explicăm, prin experienţă proprie, cum pentru a cîta oară în viaţă? ne-am însuşit lecţia sacrului printr-o drastică cenzură transcendentă...
Toată iarna şi toată primăvara anului 1990 am lucrat poemul pe care-l veţi asculta, Symposion, cu voluptatea reluării imaginare, zilnice, a scenariului Calvarului, o trăire estetică, deci hedonistă, şi apoi a venit ziua de 14 iunie, cea mai sinistră zi din istoria trăită de mine a poporului român: şi prin propria voinţă m-am experiat puţin în scenariul Calvarului pe care tocmai îi descrisesem, plătind această experiere cu trei ani de boală: nu ne angajăm pe Drumul Crucii sau în oricare alt scenariu sacru ca într-o simplă experienţă estetică sau existenţială, ci încercînd să ne regăsim sufletul liber, fatal, religios: în acea clipă suspendată, cînd treizeci de brute cu bîtele în mîini au pătruns în încăperea în care ne aflam şi au început să ne lovească, mi-am amintit enunţul din Bhagavad-gita (II, 19) că un om nu poate fi ucis şi am surîs pînă cînd mi-au acoperit surîsul cu o pînză de sînge; după mai multe experienţe similare, clipe suspendate care durează cît lumea, numai o minte de imbecil se mai poate opune sentimentului religios care ne invadează sufletul... şi despre aceasta numai muzica ne poate instrui şi poezia, cînd aspiră să devină muzică sau se topeşte, ca într-o hierogamie, toată, în muzică...
Cezar IVĂNESCU, Curs general de poezie I (fragment), 1993

Пікірлер: 18

@rprodomo 6 жыл бұрын

apoi doarme şi visea- doarme şi visează, estimp Sfinţii Lucrători, Templele-i lucrează! ! visurile Sale-s Sfinţii Lucrători, lucră a mirarea Domnului din zori, lucră, lucră de cu zor, de cu zori de ziuă să ne ţină-amînduror Viaţa asta Viuă, lucră, lucră de cu zori, de cu zori de ziuă să ne ţină-amînduror Viaţa asta Viuă! ! mulţumescu-ţi, Doamne, lucri noapte, zi să mă pot în tine însumi oglindi, să-i dau drumul Sîngelui, să-i dau Drumul Roţii, să mă judece întîi curvele şi hoţii, să-i dau Drumul Sîngelui, să-i dau Drumul Roţii, ca să vin la tine-ntîi să mă-treacă toţii! ! ca să nu fii singur pe mine mă ai şi-mi găteşti anume Raiul după Rai, numai, Doamne, măsură-mi bine suferinţa-mi că-ar putea să nu-ţi mai vrea Raiul Tău fiinţa-mi, numai, Doamne, măsură-mi bine suferinţa-mi că-ar putea să nu-ţi mai vrea Raiul Tău fiinţa-mi! II. ! cine vrea mă scuipă, scuipă cine vrea, eu mereu tot urcu, urc pe Golgota, faţa-i sînge şi scuipat, faţa şi ţărîna, tu-mi ungi trupul cu balsam numai cît pui mîna, faţa-i sînge şi scuipat, faţa şi ţărîna, tu-mi ungi trupul cu balsam numai cît pui mîna! ! cine vrea-şi înfige gheara-n faţa mea, cine vrea mă scuipă, scuipă cine vrea, trupul care mi-l mai port roş ca trandafiru-i, tu cu ochii tăi mi-l plîngi tu mi-l plîngi şi-l mirui, trupul care mi-l mai port roş ca trandafiru-i, tu cu ochii tăi mi-l plîngi tu mi-l plîngi şi-l mirui! ! tu, muierea mea şi balsamina mea, tu-mi faci suferinţa cărnii şi mai grea, că numa privirea ta dacă mă priveşte raul tot, pe cît socot, nici el nu-mi tihneşte, că numa privirea ta dacă mă priveşte răul tot pe cît socot nici el nu-mi tihneşte! ! iaca nu-mi tihneşte binele deloc, îl mănîncă răul ca focul pe foc, rău-n care mă îmbrac, rău-n care zacu, tu mi-l strici cu mîna ta de izvor ca leacu, rău-n care mă îmbrac, rău-n care zacu, tu mi-l strici cu mîna ta de izvor ca leacu! ! sufletul meu toată suferinţa bea, lasă-mi-l să beie pîn’ s-o sătura, bea la suferinţă, bea cu o cană veche şi cît bea suferinţa-i floare la ureche, bea la suferinţă, bea cu o cană veche şi cît bea suferinţa-i floare la ureche! ! amăruie cană trupul meu de lut, beau ca dintr-o rană fără început, eu ţin cana-n mîna mea, ori mă ţine cana? beau şi Domnu-n ceriuri bea ră-mi aline rana, eu ţin cana-n mîna mea, ori mă ţine cana? beau şi Domnu-n ceriuri bea să-mi aline rana! ! amăruie cană trupul meu de lut, bem a nimăruie rană de-nceput, eu ţin cana-n mîna mea, ori mă ţine cana? beau şi Domnu-n ceriuri bea să-mi aline rana, eu ţin cana-n mîna mea, ori mă ţine cana? beau şi Domnu-n ceriuri bea să-mi aline rana! ! amăruie cană trupul meu de lut, bem a nimăruie rană de-nceput, bem otravă şi ichor, soma şi oţetul, ni-i băutul băutor, Domnul şi Profetul, bem otravă şi ichor, soma şi oţetul, ni-i băutul băutor, Domnul şi Profetul, ! sufletul meu toată suferinţa bea, lasă-mi-l să beie pîn’ s-o sătura, bea la suferinţă bea cu o cană veche şi cît bea suferinţa-i floare la ureche, bea la suferinţă bea cu o cană veche şi cît bea suferinţa-i floare la ureche, ! îmi închină Domnul, eu închin spre El, sufletele noastre două sînt le fel, bem otravă şi ichor, soma şi oţetul, ni-i băutul băutor, Domnul şi Profetul, bem otravă şi ichor, soma şi oţetul, ni-i băutul băutor, Domnul şi Profetul, ! mi se-nclină Domnul, eu mă-nclin spre El, adumbriţi de paos chipul ni-i la fel, El se-nclină şi mai mult, eu mă-nclin spre Domnul ca un rainic Pomn preaplin creanga-şi pleacă Pomnul, El se-nclină şi mai mult, eu mă-nclin spre Domnul ca un rainic Pomn preaplin creanga-şi pleacă Pomnul! III. ! cine vrea mă scuipă, scuipă cine vrea, eu mereu tot urcu, urc pe Golgota, ţine, Doamne, drumul lung cît urc pe Golgota, ca toţi cei care mă-mpung să-şi înfigă bota, ţine, Doamne, drumul lung cît urc pe Golgota, ca toţi cei care mă-mpung să-şi înfigă bota! ! să-şi înfigă bota înfierată-n cap, suliţele-n mine cu razele-n cap, razele Fratelui Soa- Fratelui meu Soare consîngeni plătindu-vă pentru-nsîngerare, razele Fratelui Soa- Fratelui meu Soare cu lumină vă plătind pentru sîngerare! ! ţine, Doamne, drumul şi priveşte-n jos, dacă tu pe mine din Raiul m-ai scos, eu-mi îndur Calvarul, blînd, eu-mi îndur Calvarul, cu sufletul sîngerînd dealu-l ud şi-l aru-l eu-mi îndur Calvarul, blînd, eu-mi îndur Calvarul, cu sufletul sîngerînd dealu-l ud şi-l aru-l! ! ţine, Doamne, drumul şi priveşte-n jos, dacă tu pe mine din Raiul m-ai scos, eu ar Calea Sîngelui din zori pînă-n noapte, tu ca Pruncii Fericiţi, ţii Calea de Lapte, eu ar Calea Sîngelui din zori pînă-n noapte, tu ca Pruncii Fericiţi, ţii Calea de Lapte! ! Sufletul meu toată suferinţa bea, bea din cană sînge, surioara mea, gura mea pe care-o ţin de Soră-Fecioară bea acest ciumernic vin care mă omoară, gura mea pe care-o ţin de Soră-Fecioară bea acest ciumernic vin care mă omoară! ! gura mea bea sînge, soră, gura mea, mîna mea o plînge, o plînge pe ea, mîna mea pe care-o ţin ca pe-o altă Soră şi cu care mă închin euteoforă, mîna mea pe care-o ţin ca pe-o altă Soră şi cu care mă închin euteoforă! ! mîna mea ca Luna cea de alaba- îi dă gurii mele sîngele să-l bea, mîna mea pe care-o ţin ca pe-o altă Soră, cu otrava-acestui vin vecinic ne devoră mîna mea pe care-o ţin ca pe-o altă Soră să bem cest amarnic vin vecinic ne imploră! nu-i pot spune mînii mele să nu-mi dea, asta-i Legea cărei îi slujeşte ea, şi nici sîngelui nu-i pot spune ca să treacă de la mine-acest pahar, el ar vrea să-mi placă, nu-i pot spune sîngelui cest pahar să-mi treacă că-n sinea fiinţei lui el ar vrea să-mi placă! ! el ca o Mireasă mi se dă de tot iară eu cu Sufle- tul pios nu pot să nu vă cît de frumoa- cît e de frumoasă, Apa Morţii, Mireasa, a Lumii Mireasă, să nu văd cît de frumoa- cît e de frumoasă, Apa Morţii, Mireasa, a Lumii Mireasă!

@feliciacosa290 3 жыл бұрын

Multumesc!

@gabrielamaramures289 Жыл бұрын

@Pro Domo Felicitări sì multumiri !