de dimineață, leonard ancuta

în cazul în care nu mă mai găsiți dimineață
să știți că mi s-a făcut greață de toate poftele voastre și
de ambiții, eu am visat doar la solstiții, altfel sunt chiar sătul
de prostie, politică și minciună, sunt un nimeni pe drum
căutînd pașii zeului său ca un arheolog beat cînd îi e rău
spun tatăl meu ca un orfan care dă foc la biserici
beau o votcă, îmi aprind o țigară și mai scuip în ochi o mie de clerici
am mers pe urma iubirii, strălucea în lună plină, cînd am găsit-o
iubirea îmi era străină așa că mai bine să știți
în cazul în care nu mă mai găsiți dimineață
e pentru că mi s-a făcut greață, de lume, de oameni, inclusiv de cuvinte
pentru că orice viețaș le folosește pentru a minte
mai beau un pahar, e în zadar, să trăiești i-un calvar
mai am o vorbă cu tine, amice, mai am ceva de spus, ești în plus
tu te tîrăști, eu ca fumul țigării mă ridic în sus, și nu e nimic grav
eu sunt liber de lanțuri, de viață, tu ești un sclav
și mă duc departe în zare, undeva după deal mă așteaptă un cal
și vom alerga pe cîmpiile elizee, fără vreun scop și fără femeie
ne vom bucura de apusuri și răsărituri, încrezători în noi și în sînge
fără să ai soartă nu ai ce plînge, așa că muritorule de rînd
dacă nu mai sunt aici dimineață, să știi că mi s-a făcut greață
sunt undeva, deasupra ta și fac dragoste cu luna, în inima mea
storc norii pentru ploaia ta, sunt dement, sunt absent
poate zîmbești, poate cerșești o soartă ca mine
oricum să nu crezi că lumea e bună cu tine.