Dostoievski - filozofia Marelui Inchizitor

[@k.1827]

Abia așteptam!

[@emaderecichei3712]

Foarte fain! A fost o plăcere jumătatea asta de oră. Când vine partea a treia? 😁

[@MvxLifer]

Nice !

[@01alpai]

Ce cărți ai în spate?

[@chircaa99]

Ce remix ai in intro?

[@neo-eclesiastul9386]

Ok, domnule. Gata farsa. A fost frumoasă cât a fost, dar trebuie să tragem cortina, și să discutăm despre ce înseamnă libertatea. Ce e libertatea în fond, și de ce să ne o dorim? Care este scopul acesteia, și de ce un om liber este mai preferabil decât unul asigurat? Mileniile care au trecut ne-au arătat că libertatea nu există la un nivel universal. Când am fost vreodată condiționați de propria noastră voință să alegem să fim liberi? Și dacă nu avem cum să alegem siguranța în schimbul libertății, oare avem libertate cu adevărat? Ce e libertatea, în fond? Oare a existat vreodată un moment istoric în care omul, dezbrăcat și față în față cu propria sa persoană, a fost în stare să zică: "Sunt liber!"? Oare în toate cazurile care au fost și vor fi exista libertate. Au oare nu e o amăgire, o sfidare a propriei noastre neputințe sa afirmăm că suntem liberi, că nu depindem de nimic? Oare un om nu e mai liber atunci când e mai împăciuit? Și nu e el mai împăciuit atunci când are siguranță? Ce e libertatea, in fond? Dostoievski pare a sugera că mințile euclidiene nu pot concepe libertatea, pentru că ea este irațională. Dar paradoxal a fost nevoie de minți euclidiene ca să poată defini ontologia, genealogia, fenomenologia și axiologia libertății; pentru ca să știm că există libertatea. Au oare cine e mai liber? Nu cineva care stă și poate să își trăiască viața fără durere? Sau oare îmi zici că e liber cel care e hăituit asemeni unei ciute de boli, de foame, de catastrofe și de moarte? Un om înfricoșat nu poate fi liber, dar tocmai acesta se vrea adevăratul om liber!

[@amatoriidecultura7844]

Vorbești de pe o poziție autoritară a “gata făcutului”. Tu ai înțeles cum stau lucrurile și ești elocvent să stabilești cine e farseur sau autentic.

[@neo-eclesiastul9386]

@@amatoriidecultura7844 vag, Iustine, vag ai zis-o. Mă așteptam la ceva mai elaborat)) Mersi pentru videoclip, a fost o plăcere să îl vizionez ❤️

[@amatoriidecultura7844]

@@neo-eclesiastul9386 eu am reproșat tonul suveran, fără să fiu hipersensibil. E o marjă de credibilitate când îți aloci puțină smerenie în locul unei amendări fanfarone. Trecem peste asta și îți voi răspunde. Dostoievski nu condamnă mintea euclidiană, ci folosirea ei abuzivă în domenii care o depășesc, cum e de pildă misterul libertății.

[@neo-eclesiastul9386]

@@amatoriidecultura7844 iar eu consider că Dostoievski nu ia în considerare faptul că libertatea se prea poate nici să nu fi existat. Și că ce zice el, în legătură cu libertatea, nu se poate aplica în cazul monarhiei țariste, pe care o susținea cu tot dinadinsul. Sau ce sa zicem de libertate și dragoste frățească, daca xenofobia sa turcă de filieră rusofilă mai că bufnește din romanul acesta grandios de complex și fermecător? Plus, sa nu uitam că neglijează faptul că Biserica Ortodoxa Estică se face vinovată de un asemenea păcat, precum cea Catolică. Măcar ultima a permis o erezie, cea a Protestantismului, însă cea Ortodoxă nici atâta nu permite, dovada fiind lipsa de o teologie riguroasă și progres științific în lumea noastră. Daca am vorbit de pe un ton autoritar, atunci îmi pare rău, dar asta nu infirma ceea ce am spus.

[@amatoriidecultura7844]

@@neo-eclesiastul9386 ai citit despre cum reacționa Biserica Catolică față de protestanți până să spui că “a permis” existența lor? Plus de asta, Dostoievski nu menajează nici cezaro-“papismul” bizantin.