Dragoste in catifea albastra - Sandra Brown

Lissa intră prima. Era atît de fericită să regăsească locul acesta familiar, cu buchetele de orhidee strălucind în lumina palidă a lămpii! Credea că Andrew e în spatele ei, dar îl văzu traversând încăperea şi apropiindu-se de cutia muzicală. O ridică încet şi îi răsuci cheiţa. Muzica se ridică suav în cadrul nopţii.
- Fiecare cu comoara lui, spuse el. Tu ai frumosul tău manej, iar eu... pe tine. Vrei să fii comoara mea, Lissa? îţi promit s-o iubesc şi să veghez asupra ei.
Această declaraţie era atât de tulburătoare, încât Lissa simţi că se sufocă, nereuşind să articuleze nici un cuvânt. Să fie comoara lui pentru totdeauna, sau numai pentru o noapte? Ciudat, în clipa aceea, lucrul acesta era lipsit de importanţă! O noapte cu Andrew părea să merite toate suferinţele lumii.
- Dacă asta vrei, reuşi ea să îngaime.
- Chiar asta-mi doresc, răspunse el, mângâindu-i cu degetele obrazul. Crede-mă, Lissa, nu vei regreta, spuse el.
Dar o umbră îi trecu brusc peste chip.
- Sper că înţelegi că asta nu are nici o legătură cu târgul nostru. Ştii că nu mai are nici un rost. Mă vrei cu adevărat, nu-i aşa?
- Da, te vreau.
Cum putea nega acest lucru? Dezlănţuise în ea un adevărat incendiu! Un foc de artificii minunat, compus din tandreţe, bucurie, respect, admiraţie şi dragoste...
Dragoste? Cuvântul se impusese de la sine în mintea Lissei, dar încerca, totuşi, un reflex de teamă. Dar abandonă repede această idee; dragostea era un sentiment mult prea periculos pentru a-l lăsa să se amestece într-o relaţie care se putea dovedi efemeră.
- Dacă mă vrei, reluă Andrew, îţi aparţin.
O înconjură cu braţele şi gura lui coborî spre buzele ei, fierbinte, lacomă şi insistentă. Sărutul acesta o cutremură şi o lăsă fără voinţă. Simţi cum limba lui i se ciocneşte de dinţi şi, în momentul în care gura ei se deschise să o primească, avu senzaţia că întreg corpul îi explodează într-o multitudine de culori şi de lumini. Caldă, umedă şi catifelată, limba lui trezea în ea senzaţii noi, necunoscute. Respiraţiile lor se amestecau, în timp ce fiecare din ei scoase un suspin lung de mulţumire.
Mâinile lui începură un asalt senzual, emoţionând-o cu fiecare atingere.
- Pielea ta mă înnebuneşte, spuse el abia şoptit. Atât de proaspătă şi moale ca mătasea! Iar dedesubt se simte atâta căldură... e o nebunie!
Mâinile lui Andrew păreau să zboare pe corpul Lissei, senzuale şi uşoare. Păreau să înveţe fiecare formă, fiecare rotunjime a trupului ei tânăr, ca mâinile unui orb ce descoperă o statuie: cea a eternului feminin.
Privirea lui, cu reflexe de ambră, o tulbura adânc pe Lissa. În ochii lui sălbatici era atâta dorinţă, atâtea promisiuni fierbinţi!
- Nu stingem lampa? se bâlbâi ea.

[@violetacoman8333]

Mulțumesc.A fost o carte frumoasă.

[@doinaapostol7548]

Mulțumesc pentru lectură.

[@simonadudas5811]

Nu aveți o voce plăcută, parcă sunteți un robot! Fără emoții .

[@lecturiaudio968]

Nu parca, chiar este un robot care citeste. Banuiesc ca nu v-ati deranjat sa cititi cum se numeste canalul nostru :)