La Constanța, primarii pun carul înaintea boilor

Dan MIHĂESCU ■
Motto: Nimeni nu e destul de inteligent ca să-l poate convinge pe un prost că este prost. La Fontaine
Atunci când cineva face lucrurile altfel decât în ordinea lor firească, lucrează ilogic, haotic, dezorganizat, imperfect, precipitat sau taie de șapte ori și măsoară o dată, se spune că pune boii dinaintea carului. Lingviștii apreciază că această expresie datează din secolul al XVI-lea, dar forme având aceeași semnificație pot fi regăsite în romanul lui Tristan și al Isoldei, în cea mai cunoscută dintre variante, cea datând din secolul al XIII-lea: „ar fi o mare eroare să nu pui boii înaintea carului”. Expresia are mai multe sensuri. A pune căruța înaintea boilor, arăta o acțiune ilogică, lipsită de sens. Același lucru poate arăta și îndeplinirea unei sarcini în grabă, superficial, indiferent dacă este corectă sau nu fiind clar că un car e făcut ca să fie tras, nu împins de boii de povară, asta fiind ordinea firească și logică a lucrurilor și a firii.
M-am regăsit zilele trecute cu o veche cunoștință, un eminent om care a făcut carieră din sport, a clădit generații de performeri, a educat spirite competiționale pentru viața sportivă și cea de după, a pus temelii și a înălțat palate sub deviza Mens sana in corpore sano. Constănțean get-beget, Andrei Szemarjai, pensionat dar nu chiar pensionar, ca și mine, mi-a acceptat invitația să depănăm amintiri și să afirmăm opinii ferme, în domeniul de competență, ca între noi, profesorii.
Și ce a ieșit, dacă n-o să vă placă, să nu dați niciun ban. Ei bine asta cu “să nu dați niciun ban”, nu înseamnă că am făcut-o la modul gratuit...critica, zic. Nu, am făcut-o țintită, cu nume, prenume, funcție, grade și prezumtive interese. Poate, să zic, poate, uneori, chiar fără interese ci doar din prostie, dar asta, la timpul potrivit o vor putea lămuri organele de anchetă, despre care am aflat că tot agonisesc probe, că nu se știe când e nevoie.
Deci, cum vă spuneam, fără resentimente dar cu durere în suflet am săvârșit, cu profesorul Szemerjai, o slujbă de parastas a atletismului constănțean, slăvit fie-i numele și pomenit în veci, iar Andrei a citit și stâlpii...
De pe pomelnic însă nu lipsesc, în ordinea de decădere, nici Decebal Făgădău sau Vergil Chițac ori Andrei Alecu, alias Talpeș și alți insignifianți pe care-i facem notorii.
O să vedeți dacă accesați direct interviul pe acest link: