Labirintul sperantei - Sandra Brown

Înspre râu, priveliştea era extraordinară. De unde se afla, exact în spatele statuii în mărime naturală a Sfîntului Francisc, aşezată într-o poziţie dominantă, pe coama dealului, Tiffany putea să vadă oraşul. Turistul din ea admira priveliştea de la picioarele statuii, dar meseria o preocupa mai mult. Se întoarse spre fotograful care era cu ea în această deplasare şi rămase nemişcată Cât timp acesta trase un ultim clişeu.
- Ai terminat imaginile de aici, de sus, Ted? îl întrebă când acesta se ridică în picioare.
Ted dădu afirmativ din cap. Era un tânăr de aproape treizeci de ani, potrivit de înalt, cu părul negru, cu o figură de o frumuseţe izbitoare, cu ochii albaştri şi gura bine conturată, de obicei deschisă într-un zâmbet. Acum se uita încruntat la aparatul de fotografiat din mână, potrivindu-i cu grijă lentilele. Tiffany surâdea în sinea ei, dar era mulţumită de osteneala pe care el şi-o dădea în ceea ce făcea. Fotografiile care o să-i însoţească articolele pentru revistă vor fi excelente, o ştia prea bine. Zburaseră spre Brazilia cu o săptămână înainte şi vizitaseră deja Porto Alegre, Teresina şi Brasilia. Găsise material din belşug despre progres şi dezvoltarea comercială şi economică. Asta o făcuse să scrie mult mai mult decât i se ceruse, dar avea de gând să aleagă ce-i trebuia în următoarele zile.
Cu un gest neglijent, Ted îi cuprinse umerii şi arătă spre firişorul de apă care se vărsa în mare.
- Vezi cum s-a colmatat râul de la dealul ăsta? spuse el vesel. Îmi pare bine că ne-am căţărat până aici, deşi abia mai pot respira. Nu cred c-aş fi putut găsi un loc mai bun ca să fotografiez asta şi poţi să te foloseşti de eforturile mele ca să explici de ce Rio de Janeiro a fost preferat ca port în dauna oraşului Sao Paulo.
- De asta te-am adus aici, replică Tiffany tăios. Găsea enervant câteodată obiceiul lui Ted de a-i arăta ce era evident şi de a încerca s-o ajute în munca ei. Avea intenţii bune, dar suferea de un complex de superioritate în ceea ce-o privea. Îi spusese de multe ori cât îi admira munca şi totuşi arbora un aer de superioritate în anumite ocazii şi ea ştia că asta era din cauză că era femeie. De asemenea, felul ei obişnuit de a fi îl oprise pe Ted să o trateze altfel decât ca pe o simplă prietenă şi asociată, ceea ce-i convenea destul de bine lui Tiffany. Nu voia câtuşi de puţin să amestece romantismul cu munca şi snobismul său voit o ferea de orice complicaţii când erau într-o deplasare ca cea de acum.
Ted se îndepărtă şi păru să se pregătească pentru o altă fotografie. Oftând nerăbdătoare, Tiffany se întoarse să privească minele bisericii din spatele statuii.
Speriată, se trezi strânsă de nişte braţe puternice şi îşi dădu seama că se ciocnise de v-un alt turist venit să admire priveliştea.
- Oh, îmi pare rău, se scuză ea repede, stânjenită de greşeala care o făcuse.
- Nu-i nimic, răspunse străinul, desprinzându-se uşor. Eraţi grăbită să aruncaţi bănuţi în fântâna norocului? Tocmai am aruncat un dolar, deşi ştiu că oricum am să mă întorc aici.
Tiffany se opri să se uite în ochii lui, intrigată de ceea ce spusese şi de uşorul accent american. Se trezi privind în nişte ochi căprui care străluceau amuzaţi sub nişte sprâncene blonde şi o claie de păr auriu. Figura lui nu era frumoasă în sensul strict, aşa cum era a lui Ted, dar în orice caz avea o frumuseţe aspră, şi ea observă o mică cicatrice care îi urâţea puţin obrazul. Interesant, gândi ea, şi deosebit. Acum că îi observase trăsăturile, figura lui îi părea oarecum familiară şi îşi aminti că îl zărise în restaurantul hotelului când se opriseră să ia prânzul, cu o oră mai devreme.
Scutură din cap şi se smulse din visare.
- Eu am un mod mai bun de a-mi folosi dolarii, îi spuse ea, zâmbind. Nu arunc niciodată monezi în fântâni şi nici nu cred vreuna din prostiile astea cu norocul. Munca îţi aduce foloase mai bune.
Nu voia nicidecum să mărturisească că aruncase deja cincizeci de cenţi. Dorea să se întoarcă în orăşelul acela încântător din vest şi aruncase o monedă, gândindu-se că banii vor ajunge la copii. Aerul amuzat dispăru din ochii săi căprui, observă ea, iar el o privi mai puţin prietenos şi într-un fel, dezamăgit. Ridică din umerii largi bine conturaţi de o cămaşă uşoară şi albă, şi se îndepărtă.

[@doinaapostol7548]

Mulțumesc pentru lectură.

[@corinadraghici275]

Voi asculta și cartea aceasta că, _e foarte frumoasă. Îmi place toată gama de cărți bune., sunt minunate. Vă mulțumesc! Pentru toate lecturile audio.

[@angelasimon1513]

Mulțumesc!

[@MarianaAndreea-m1e]

Bună ziua de ce careva carti nu se pot asculta

[@MarianaAndreea-m1e]

Nu sunt disponibile?

[@lecturiaudio968]

Vor fi activate in curand

[@MarianaAndreea-m1e]

@@lecturiaudio968 dak nu va supărați cam în cât timp

[@lecturiaudio968]

@@MarianaAndreea-m1e Imi cer scuze pt postarea anterioara. Din pacate abia maine seara vom reactiva. Va rog sa ne scuzati, avem un motiv intemeiat :((

[@MarianaAndreea-m1e]

Bine mulțumesc