Mărturia Mariei Sarabaș din Câșlița Prut, Cahul, despre foametea din 1946 - 1947

“Mama se temea să iasă în drum… Oamenii zăceau morți pe o parte și alta a străzii… care la poartă, care sub gard. De-o vedeau cu copilul în brațe, începeau cu lingușelile:
- „Ah, ce copilaș dolofan ai! Văleleu, îți vine să-l mănânci.””
Sursa: “Cartea Foametei”, de Larisa Turea

[@andreicirliont6548]

Da mi-am amintit ce -mi povestea mama.A fost cumplit . Mă bucur că că ați înregistrat Monturile.Cind spun tunurilor despre ce ați spus Dumnevoastră cu părere de râu spun că sunt povești.Multumesc Doamnă.Pace .

[@ana-zf7sx]

si ce-i faceau lui bunica-ta noaptea soveticiii?

[@_Amarin]

Înghite-ți limba, spurcăciune!

[@galinarusnac]

Fiecare familie deportată are istoria sa tragică. Mă doare sufletul cînd văd indiferența generației de azi.