Pe urmele frontului WWI Ciresoaia Tg.Ocna Bacau/ Monumental vânătorilor de munte - Cireşoaia Ep.II

Pe urmele frontului WWI Ciresoaia Tg.Ocna Bacau/ Monumental vânătorilor de munte - Cireşoaia Ep.II
Pe urmele frontului WWI Ciresoaia Tg.Ocna Bacau/ Monumental vânătorilor de munte - Cireşoaia
Monumentul vânătorilor de munte - Cireşoaia
La 3 noiembrie 1916, în plin război, s-a constituit primul batalion de vânători de munte din Armata Română, ca unitate de elită care să intervină în situaţii extreme. Marele Cartier General prin Ordinul nr. 294, a decis ca Şcoala Militară de Schiori din Bucureşti să fie transformată în „Corpul Vânătorilor de Munte”, organizat pe 3 batalioane a 3 companii fiecare, având un efectiv de 2000 de combatanţi, destinat întăririi Armatei Române.
În primul război mondial, trupele de vânători de munte au participat la apărarea Moldovei cu Corpul Vânătorilor de Munte, care în funcţie de misiuni, a avut în compunere 3-4 batalioane de vânători de munte şi o companie de mitraliere. Astfel, la 3 decembrie 1916, vânătorii de munte şi-au început marşul pe jos spre garnizoana Târgu Neamţ, au parcurs aproape 500 de km, şi au ajuns la destinaţie la 3 ianuarie 1917, fiind întâmpinaţi cu bucurie de populaţia şi oficialităţile oraşului.
Pe 8 august 1917 s-a dat ordinul de luptă, sub comanda maiorului Virgil Bădulescu, Batalionul de Vânători de Munte a intrat în ziua de 11 august în luptele de la Cireşoaia şi Cosna. În primul război mondial, vânătorii de munte şi-au demonstrat vitejia şi spiritul de sacrificiu la Târgu Ocna, Cireşoaia, Vrânceanu şi Oituz. Batalionul de Vânători de Munte, comandat de maiorul Virgil Bădulescu, sosit de la Târgu Neamț, găsește în zona dealul Brăteștilor o călăuză în persoana lui Elisei Ursac, un cioban în vârstă de 66 de ani, din Poieni, care se oferă să-i ducă până sub Cireșoaia fără ca inamicul să prindă de veste. Traseul urmat a fost prin Vâlcele, Cucuieți, prin spatele Drăcoaiei, Bogata, spre vârful Titirezu.
Ziua se încheia cu un succes incontestabil al trupelor române. Comunicatul oficial al Marelui Cartier General, din seara zilei de 30 iulie/12 august 1917, arăta că:„În regiunea muntoasă dintre Valea Doftenei și a Putnei, toate atacurile pe care inamicul le-a dat în văile Slănicului și Oituzului, fără a ține seama de pierderi, au fost respinse. Trupele noastre de infanterie și cavalerie, contraatacând în urmă pe inamic, l-au pus pe fugă în dezordine și au ocupat mai multe înălțimi. S-au luat peste 600 de prizonieri și 4 mitraliere.”