Destinatie: Undeva via Nicaieri

Dilema existentiala: Cand esti dependent, poti sa nu simti nimic altceva decat ca esti beat, drogat sau flamand… sau cel mult regretele propriei ratari. Totusi, cand compari aceste senzatii cu alte sentimente de tristete, furie, frica, ingrijorare, disperare, la care se adauga depresia… ei bine, o dependenta nu mai pare atat de rea. Arata ca o optiune foarte viabila.
Un tip destept a spus asta, nu imi amintesc cine dar m-am regasit in modul usor cinic dar foarte concis in care a rezumat perceptia unui dependent fata de perceptia unui "integrat social". Se spune ca pentru cei care lupta ca mine cu adictia de alcool: un pahar este prea mult, iar o suta prea putine… Nimic mai adevarat!
Dilema cu care mi-am inceput gandurile se rezuma la alegerea pe care o faci: fugi de tristete, furie, frica, disperare, dezamagire, toate acestea inerente unei vieti reale si te refugiezi in adictii care iti fagaduiesc o iluzorie liniste interioara, uneori chiar o senzatie de bine, si in mod exceptional, un surogat al fericirii. Da, unii dintre noi, cei multi intre putini, chiar accepta promisiunea mincinoasa a chimiei iluzorii.
Dar ajungi sa constientizezi ca tot ce te-a facut sa fugi se reintoarce si nu oricum ci mult amplificat, exacerbat si tot mai greu de suportat si imposibil de infruntat. Asa ca faci ceea ce stii cel mai bine… te refugiezi iar in alcool, drog, jocul de noroc, chiar si mancare; adica in tot ceea ce iti ofera cateva ore, percepute ca clipe de catre tine, de iluzorie liniste, uitare, satisfactie.
Am fost de trei ori la un centru de tratament al dependentelor, un rehab particular, unul dintre foarte putinele de la noi din tara asta lipsita de compasiune pentru bolnavii ei. Acolo, psihologii si consilierii de egali in adictii - cei ce trecusera prin iadul pe care il credeam doar al meu, propriu si personal - au incercat sa ma ajute sa inteleg durerea interioara de care incercam sa scap, refugiindu-ma in sticla, iar apoi ingurgitand cu inconstienta benzodiazepine, in cazul mai fericit cu apa, iar in cel total lipsit de control, chiar cu alcool. M-au ajutat sa pot privi la motivul pentru care ma urasc atat de mult, pentru care imi fac atata rau, pentru care imi sabotez propria-mi viata si sansa la normalitatea unei stari macar de bine, de satisfactie, daca nu de fericire.
Dar pana acum, cel putin, s-a dovedit a fi efemera speranta ca voi spune NU avansurilor fals seducatoare pe care mi le face in mod constant si perseverent ALCOOLUL. Si am tot recazut, m-am ridicat in picioare, am recazut, m-am ridicat in genunchi, am revazut, am reusit sa imi ridic capul, am revazut si am reusit sa deschid doar ochii…dar am inceput sa vad!!!
Am inteles ca fuga de depresie, anxietate, frica de viata in esenta ei, nu face decat sa amplifice umbrele ce mi-au guvernat existenta in ultimii multi ani si ca, in tot acest timp, nu am urmarit un sentiment, ci am fugit de orice sentiment umanizant.
La nivel logic, constient, imi inteleg si constientizez abordarea total distructiva a trairilor si gandurilor ce imi compun fiinta emotionala si rationala, insa atunci cand incep sa simt, creierul meu se panicheaza, se detaseaza de realitate si fara a incerca sa-si asume chimia creatoare de trairi, se refugiaza in alt gen de procese chimice, cele avand ca si catalizator C2H5OH, adica ALCOOLUL.
Insa, nu am renuntat. Inca sunt pe taramul lui NICAIERI, dar am in buzunarul volitiv biletul catre UNDEVA. Nu incerc sa te sperii cu povestea mea. Vreau doar ca tu sa ai toate informatiile pe care eu nu le-am avut cand am inceput sa intru in deriva.
Sper ca povestile mele, dureros de reale, sa te ajute sa faci alegerea constructiva a viitorului pe care ti-l doresti, atunci cand iti va fi intinsa o pastila, un joint, o doza, o bere in plus.
Adultii te pot avertiza sa nu o faci, sa nu accepti, te pot ameninta si pedepsi daca te prind consumandu-ti sansele la o viata adevarata, dar in final, TU trebuie sa decizi si sa cantaresti presupusele beneficii ale alcoolului, drogurilor, iluziilor, in raport cu riscurile, costurile pe care le vei plati, in raport cu castigul pe termen lung.
NU iti spun sa spui NU! Imi doresc sa poti sa spui STIU!
Cunoaste-te pe tine insuti, da-ti seama ce doresti de la viata, cantareste riscurile consumului de efemer.
Cunoaste adevarul si decide!
𝐒𝐮𝐧𝐭 𝐂𝐨𝐬𝐦𝐢𝐧, 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐚𝐥𝐜𝐨𝐨𝐥𝐢𝐜 𝐬𝐢 𝐯𝐫𝐞𝐚𝐮 𝐜𝐚 𝐓𝐔 𝐬𝐚 𝐚𝐥𝐞𝐠𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐞𝐧𝐭!
Voice-over: Gabriel Costin
Text: Cosmin M.C.
Art Director: Adrian Baldovin
Urmareste noutatile Asociatiei BookLand si pe platformele sociale:
Facebook: / booklandromania
Instagram: / booklandromania
LinkedIn: / bookland-romania
Website: book-land.ro/
𝗜𝗠𝗣𝗥𝗘𝗨𝗡𝗔 𝗶𝗻𝘀𝗽𝗶𝗿𝗮𝗺 𝘁𝗶𝗻𝗲𝗿𝗶𝗶 𝗱𝗶𝗻 𝗥𝗼𝗺𝗮𝗻𝗶𝗮!
#impreunainspiramtineriidinromania #bookland #punctsidelacapat #esec #succes #dependenta #evolution #evolutie #dezvoltarepersonala #inspirational #motivational #cooltura #cultura #culturagenerala #educatie #copii #tineri