Tata - Danielle Steel

Fulgi de nea mari şi albi cădeau ca într-o poveste desenată, exact ca în cărţile din care Sarah obişnuia să le citească seara copiilor. Stătea în faţa maşinii de scris, uitându-se pe fereastră, privind cum zăpada acoperea peluza, căzând peste ramurile copacilor ca o dantelă, şi uită complet de subiectul la care se gândise încă de dimineaţă. Era atât de pitoresc. Atât de frumos. Totul era frumos acolo. O viaţă de poveste într-un oraş de poveste, iar oamenii din jur păreau nişte oameni de poveste. Erau exact ceea ce ea nu voise să devină niciodată şi, acum era ca ei, de mulţi ani chiar. Şi probabil că avea să fie întotdeauna. Sarah MacCormick, rebela, editor adjunct la Crimson, fata care absolvise Radcliffe în 1969 prima din clasă şi care ştia că este deosebită, devenise una dintre ei. Peste noapte. Aproape. De fapt, durase aproape douăzeci de ani. Şi acum era Sarah Watson. Doamna Oliver Wendell Watson. Trăia în Purchase, New York, într-o casă frumoasă, ai cărei proprietari aproape că erau, după paisprezece ani de luptă cu ipoteca. Avea trei copii, un câine, iar ultimul hamster murise, în sfârşit, cu un an în urmă. Şi mai avea un soţ pe care îl iubea. Scumpul Ollie. A absolvit Şcoala Comercială de la Harvard când ea a terminat Radcliffe şi se iubeau încă din anul doi. Însă el era tot ce nu era ea. Era conservator, în timp ce ea era nonconformistă, el crezuse în ceea ce încercaseră să facă în Vietnam şi, un timp, ea îl urâse pentru asta. Au şi încetat să se mai vadă după absolvire, fiindcă ea insistase că sunt prea diferiţi. Ea se dusese să locuiască în Soho, în New York, şi încercase să scrie, ceea ce a reuşit chiar foarte bine. Lucrările ei fuseseră publicate de două ori în The Atlantic Monthly şi o dată… Dumnezeule mare, în The NewYorker. Era bună şi ştia asta. Oliver locuia la periferia oraşului, într-un apartament pe care îl împărţea cu doi prieteni şi cu diploma lui, pe East 79th Street, şi avea o slujbă foarte bună în cadrul unei agenţii publicitare de pe Madison Avenue. Ar fi vrut să-l urască pentru asta, ar fi vrut să-l urască pentru faptul că se conforma, dar nu o făcea. Chiar şi atunci ştia cât de mult îl iubea.
Vorbea despre lucruri ca a trăi la ţară, a avea setteri irlandezi, a vrea patru copii şi o soţie care să nu lucreze, iar ea râdea de el din acest motiv. El însă, îi arunca acel zâmbet incredibil de copilăresc, care îi făcea inima să bată cu putere chiar şi atunci… Când pretindea în sinea ei că ar fi dorit un bărbat cu părul mai lung decât al ei… Un artist… Un sculptor… Un scriitor… Un bărbat „creator”. Oliver era „creator” şi era şi inteligent. Absolvise Harvard cu notele cele mai bune, iar curentele anilor şaizeci nu îl atinseseră. Când ea a demonstrat pe străzi, el a scos-o din închisoare şi, când se certa cu el, jignindu-l chiar, el îi explica, încet şi chibzuit, care îi era părerea. Şi era atât de cumsecade şi de bun, era cel mai bun prieten al ei, chiar şi atunci când o făcea să se înfurie. Se întâlneau uneori în Village sau la periferie pentru o cafea, o băutură, un dejun, când el îi povestea ce mai făcuse şi o întreba despre ce scria în acel moment. Şi el ştia că este bună, dar nu pricepea de ce nu putea fi „creatoare” şi căsătorită fiind.
- Căsătoria e pentru femeile care caută pe cineva care să le întreţină. Eu vreau să mă întreţin singură, Oliver Watson.
Şi o putea face sau, putuse atunci, mai bine-zis. Lucrase ca supraveghetoare de galerie cu program redus în Soho şi scrisese din când în când. Câştigase destui bani. Uneori. Acum însă, se întreba dacă mai putea fi în stare să se întreţină singură, să-şi completeze singură formularele pentru impozite şi să aibă grijă ca asigurarea medicală să nu-şi fi pierdut valabilitatea. În cei optsprezece ani de când erau căsătoriţi, devenise atât de dependentă de el. El se ocupa de toate micile probleme din viaţa ei şi de majoritatea celor mari. Era ca şi cum ar fi trăit într-o lume închisă ermetic, avându-l întotdeauna pe Ollie alături.

[@marcelablotor1705]

Mulțumesc din suflet!❤❤❤

[@doinaapostol7548]

Mulțumesc pentru lectură. ❤

[@cozmamonicacozmamonica1624]

❤❤❤Mulțumesc!

[@marcelablotor1705]

Nici în acest weekend nu avem parte de o poveste de dragoste? Speranța moare ultima ❤❤❤

[@lecturiaudio968]

Poate duminica.. sau maine seara.. momentan avem alte carti in lucru si .. dureaza extrem de mult inregistrarea lor :( Odata incepute.. trebuie sa le ducem pana la final.

[@marcelablotor1705]

@@lecturiaudio968 Așteptăm cu nerăbdare ❤️❤️❤️

[@cozmamonicacozmamonica1624]

Oare este și un film după acest roman?

[@marcelablotor1705]

Vă rog frumos, dacă se poate, să ne oferiți ceva nou în acest weekend. Astăzi fiind și ziua mea, m-aș bucura de un cadou de la dvs.❤❤❤

[@lecturiaudio968]

La multi ani, sanatate si bucurii ! Din pacate cred ca am terminat si tot ce aveam de Danielle Steel. O sa verific inca odata. Daca aveti romane in format mobi sau epub, puteti sa ni le trimiteti prin email : [e-mail] si le vom inregistra si publica. Ramane sa vedem ce alt autor sa inregistram pentru romane de dragoste.

[@marcelablotor1705]

@@lecturiaudio968 Poate aveți de altcineva, de același gen.❤️❤️❤️

[@lecturiaudio968]

@@marcelablotor1705 Am inceput sa caut pe net, si cred ca mai sunt multe alte romane de Danielle.. Daca voi gasi in limba romana.. o sa mai completez colectia. Ati reusit sa ascultati chiar tot ce am publicat ? Ar fi interesant sa postati catre cei care spun ca nu se pot asculta din cauza robotului :)

[@marcelablotor1705]

@@lecturiaudio968 Da, am ascultat tot, unele de mai multe ori. Eu sunt bolnavă, sunt pensionară, am foarte mult timp liber. Așa cum am mai scris la viteza de redare de 1.5 se poate asculta lejer. Eu m-am obișnuit. Uneori este chiar distractiv accentul pus aiurea.

[@angelasimon1513]

Multumesc!