Camera ei, Muzeul dragostei, De astăzi s-a închis Şi m-am trezit din vis, Camera ei, O lume fără chei, Chiar dacă azi a fost ultima zi, Din nou, ne vom găsi. Şi mi-am promis c-o să m-adun Şi mi-am promis că n-o s-o mai sun, Dar ea mă face să nu mai fiu om de cuvant, Şi iar alerg pe străzi băut, Că poate uit tot ce m-a durut, Dar doare din ce in ce mai mult. Cine m-o fi pus sa o privesc? Camera ei, Muzeul dragostei, De astăzi s-a închis Şi m-am trezit din vis, Camera ei, O lume fără chei, Chiar dacă azi a fost ultima zi, Din nou, ne vom găsi. Şi am încercat si la alte uşi, Chiar şi la poarta lui Brâncuşi, Dar tot de vocea ei mi-e dor, la duş. Din câte uşi pe lume s-au construit, Fix la a ei am ciocănit Şi am rămas, pe veci, al ei neiubit. Cine m-o fi pus să o sărut? Camera ei, Muzeul dragostei, De astăzi s-a închis Şi m-am trezit din vis, Camera ei, O lume fără chei, Chiar dacă azi a fost ultima zi, Din nou, ne vom găsi, Din nou ne vom iubi.