1. Nu pot uită, vreodată, Iubirea arătată de Isus. M-a-mbrăcat în haine albe, A pus pe mine podoabele din cer. El mi-a dat haină de nuntă Ce privirea o încântă orişicui Şi în mine a pus o taină, E iubirea arătată omului. R: /:Trăiască Domnul! El este stânca mea În care mă încred. Trăiască Domnul! El este stânca mea Și cetăţuia mea. :/ 2. Şi timpul când va trece, Nu vreau să-mi fie rece inima. Că vreau să-i cânt iubirea La Cel ce nemurirea-n dar mi-a dat. Dumnezeu îmi dă tărie Să Îi cânt cu bucurie numai Lui, În necaz şi-n clipe grele Îmi trimite mângâiere, harul Lui. 3. Iar când cei răi, pe urme, Doreau să-mi ia viaţa, am zărit O cetate de scăpare, Ajutor şi alinare, la necaz. Din groapa cea adâncă, M-a pus să stau pe stânca, mâna Lui Şi în turnul de scăpare Fericit, cânt o cântare Domnului.