"Anul care n-a mai fost", premiat la Veneția. Bogdan Mureșanu și Adrian Văncică sunt ”În fața ta”

Рет қаралды 4,679

Digi24HD

Күн бұрын

Пікірлер

@costinelvladut4723 3 күн бұрын

Superb!

@mariarodica9699 11 күн бұрын

Pentru domnul BOGDAN MURESANU, un capitol din cartea mea VREMEA SPERANTEI. VREMEA SPERANȚEI CAPITOLUL XIII ZODIA SCHIMBĂRILOR În prima săptămână a lunii decembrie, Simona a fost la serbarea zilelor de naștere ale băieților unei familii prietene. Diferența de vârstă era de zece - unsprezece ani, dar ca dată, erau ambii născuți la început de decembrie, așa că se făcea o singură petrecere. Bineînțeles că fiecare avea tortul lui... La sfârșitul mesei, bunica din partea tatălui i-a propus Simonei să-i ghicească în cafea. - Vai, ce cafea interesantă! Ia uite, ai în fundul ceștii un șoricel. - Adică? - Cineva care îți vine în casă și îți fură câte ceva, după care un timp îți merge rău. Uite, șoricelul acesta are un nume care începe cu C. Și are o cheie în bot, adică va obține o casă. Se va duce la cineva al cărui nume începe cu A... Simona avea ceva bănuieli, dar, fire slabă, nu suporta stările tensionate, așa că lăsa de la ea, numai să fie liniște și pace... - Și uite ce de schimbări! Uită-te la pereții ceștii, ce plini de figuri sunt! Schimbări...schimbări...schimbări de tot felul. Cred că o să-ți zugrăvești casa. Și uite fata ta, de câte ori apare: și aici, și aici, și aici... Draga mea, ți se mărită fata! ......................................................... 17 decembrie. La televiziunea bulgară se arată o demonstrație în fața Ambasadei României. Un grup de adolescenți bulgari strigă. ”Timișoara! Timișoara! Dracula! Dracula!...” Simona nu știe nimic despre Timișoara, nu pricepe... La televiziunea rusă prezentatorul face glume despre faptul că turiștilor ruși nu li se permite să vină în vizită în România. Motivul: și elevii și studenții au vacanță și toate hotelurile sunt ocupate... Și mai mult ca sigur, Ceaușescu nu uitase că în august 1968 o mulțime de ”turiști” sovietici veniseră în Praga, în Bratislava... Pentru 20 decembrie, tatăl lui Toni planificase un drum la Focșani și la Jariștea, să cumpere vin. I-a propus Simonei să-i însoțească și să tragă împreună o fugă și pe la mama ei, care nu mai voise în iarna aceea să vină la București. Au plecat devreme. La Focșani au mers la Inspectoratul Școlar. L-au întâlnit pe inspectorul de fizică, un tip voinic și vesel. - A fost ieri Rada Mocanu pe la noi. Fusese la Galați, după pește și a venit și la noi, să capete vin. ”Liniștiți oamenii!, ne spunea”. Pe cine să liniștim, că oamenii noștri sunt liniștiți, cel mult să-i agităm, povestea râzând inspectorul. Au cumpărat vin de la părinții inspectorului, de la Jariștea, apoi au plecat acasă la mama Simonei. S-au odihnit vreo două ore. Simona a încercat să-și convingă mama să vină la București. N-a vrut. Aștepta să vină Letiția cu fetele în vacanță. Mama îl plăcea foarte mult pe Toni, pentru inteligența lui. Bătrâna învățătoare se pricepea cum să-i testeze pe cei tineri. ”Eu nu am învățat fizică la Școala Normală. Explică-mi, te rog, și mie ce înseamnă...?” Din felul în care i-a explicat Toni, a priceput mama mare că băiatul este foarte inteligent. Acum, deși nimeni nu discutase ceva despre vreo nuntă, mama mare a spus: ”Toni, mergi tu în camera din față! Vezi că este acolo o damigeană de cinci litri cu țuică bună, de prune. Ia-o, să aveți pentru nuntă!” Simona a înghețat, jenată. Nici ea, nici tatăl lui Toni n-au spus nimic. Nu discutaseră niciodată acest subiect. Numai băiatul a îndeplinit rapid, bucuros, cerința de bun augur a bunicii Cocuței. Pentru că era perioada când se tăiau porcii, Simona adusese pentru câteva rude câte o punguță cu piper, cu foi de dafin. Așa că au tras o fugă și la vărul Vasile, cu gândul să lase pachețelul și să plece. Vasile era fire întreprinzătoare, avusese ceva lucrări cu echipa lui de muncitori la Timișoara. Se dusese pe 17 decembrie în orașul de pe Bega, pentru că avea de încasat niște bani, să-și plătească și el, la rândul lui, oamenii. Se urcase de la gară în tramvaiul unu verde barat și coborâse în centru, nimerind în toiul ”evenimentelor” care provocaseră protestele arătate la televiziunea bulgară. Era plin de consăteni în casa mare a vărului Vasile. Când au văzut că au sosit musafiri de la București, oamenii s-au retras cuviincioși, iar Vasile și-a reluat povestirea de la capăt. Așa au aflat despre revoluția de la Timișoara. Au aflat cum pe bulevard manifestau tineri, strigând lozinci împotriva lui Ceaușescu și împotriva comunismului. Cum au venit asupra lor tab-uri, dar fiind tineri, studenții reușeau să se ferească. A văzut cum o femeie, care traversa strada cu o sacoșă de zarzavaturi în mână, a fost trântită și i-a strivit un tab capul. Un sas venit din Germania Federală povestea, plângând, că a văzut cum un câine lup a sfâșiat un copil de trei ani. Apoi a început să se tragă asupra lor. Au crezut că sunt gloanțe oarbe, dar când au văzut oamenii cum a sărit tencuiala, unde a fost lovit zidul, au început a se feri. Au căzut oameni... Cei care cădeau erau trași în spatele blocurilor de niște civili. Au venit apoi niște soldați. Aveau baionetele de la arme pline de sânge... Despre morții care au fost duși la Crematoriul din București și au fost arși, iar cenușa lor aruncată la canal, la ordinul Elenei Ceaușescu, se spunea că aveau urma unei împunsături sub coasta stângă... La un moment dat, armata s-a retras și au apărut grupuri de bărbați tineri, voinici, bruneți, cu instrumente contondente în mâini. Se cunoștea că erau ”pricepuți”: loveau vitrina într-un anumit punct, de cădea toată, pulverizată. Au golit vitrinele, aruncând în stradă aparatură electronică, bijuterii de aur... Au dat foc. Nimeni nu i-a împiedicat în acțiunea lor devastatoare. Abia când flăcările au ajuns la etajul cinci, a apărut iar armata... De la vărul Vasile au plecat spre casă târziu... La intrarea în București dispăruse bariera, dispăruseră milițienii, care te controlau după ora nouă seara. ”Gata, a început!”, a spus tatăl lui Toni, om cu mai multă experiență de viață. Student fiind, reușise să scape din Piața Palatului în acel 8 Noiembrie 1946, când studenții manifestaseră în favoarea tânărului lor rege, aflat în grevă regală. Pe 21 decembrie dimineața, Simona uitase despre ce aflase în ajun. Trebuia să meargă la Rectoratul Universității, să-și ridice certificatul de promovare a concursului de gradul didactic doi. S-a urcat în tramvaiul 14, plănuind ca de la Piața Sfântul Gheorghe să meargă pe jos, făcând o plimbare de plăcere pe bulevard. A observat ea că femeia care era manipulant a respins repezită niște atenționări care i s-au făcut și că avea figura cam prea îndârjită, a înregistrat aceste amănunte, fără a le acorda atenție. Mai târziu avea să priceapă noima lor. Pe măsură ce se apropia de capătul liniei, vedea tot mai multă lume pe trotuare, oamenii încruntați, speriați... Au ajuns la capăt, a coborât, a întrebat pe cineva ce se petrece, pe încă două - trei persoane, oamenii o priveau lung și plecau speriați. A traversat. În sfârșit, un domn în vârstă i-a explicat: făcuse Ceaușescu mare adunare mare, cum îi plăcea lui, să stea sute de mii de oameni în picioare în fața lui și să-l suporte ore întregi cum delirează, debitând platitudini, cu pronunția lui gângăvită. De data asta cineva a provocat o explozie, lumea a fugit speriată... Un grup de tineri mergeau pe stradă strigând lozinci anticeaușiste, se cunoștea că erau pregătiți, aveau și portavoce...Simona și-a spus planul de a coborî pe bulevard...NU! NU! Ați fi chiar în calea lor. Deși dorea foarte mult să intre în posesia acelui certificat atât de muncit, a fost nevoită să renunțe și să ia un tramvai înapoi spre casă.

@Elenuta 15 күн бұрын

Da , foarte bun film , chiar dacă răscoleșt multă durere care....nici azii nu a trecut . Sunt aceiaș . Ne-au dat pîine foarte scumpă dar libertatea democratică....NU. Sunt la putere aceiași hoți criminali de destine și suflete.

@muvis-t8g 12 күн бұрын

@@Elenuta nu e chiar asa, si asta doveste incrancenarea securistilor de la dragnea incoace. Faptul ca suntem in UE cu legi si reguli de care beneficiaza si lumea din afara cercului securist e lucrul cel mai bun care nu s-a intamplat. Vorbiti cu orice (nu chiar orice, dar intelegeti) om de afaceri care a facut business inainte de 2000 si chiar 2007. A fost o schimbare serioasa pt ei. Se puteau face afaceribsi castiga contracte chiar cu statul, impotriva vointei administratorilor de moment. Nu trebuie cazut in depresie si nerecunoscuta imensa dezvoltare a Romaniei de la pre-aderare incoace. S-a cam temrinat intr-adevar la dragnea si plecarea lui kovesi. Dar mai sunt inca resurse pt o tara sanatoasa. Securisti erau si acum 15 plantati in companii de stat si private. Latenti si amenintau voalat. Cu inteligenta, pot fi dovediti.

@ileana9pirgaru 14 күн бұрын

filmul se numeste ”Anul Nou care n-a fost”, voi nici nu stiti despre ce film vorbiti...

@costinelvladut4723 3 күн бұрын

Copiii mei! Habar n-aveți despre Armata Română, între 1989 și 1990!

@costinelvladut4723 3 күн бұрын

Eram în armată, atunci. Unitatea 01210! Pe 21/12/89, colonelul Oana, ne-ea trimis la televiziune, cu câteva camioane pline de muniție! AG 7, cutii sigilate de cartușe normale și trasoare, calibrul 7.62! Un PM cu pat normal, nu rabatabil.

@costinelvladut4723 3 күн бұрын

La PM-ul meu aveam și un tambur de 72! Si puteam să pun o extensie de AG40! Un model de aruncător de grenade, direct atașat de PM-ul tau!