Avangarda, cu Ionuț Vulpescu - invitat, Andrei Șerban (sezonul 3, episodul 15)

E născut în cea mai lungă zi din an, în zodia Gemeni. Ca orice geamăn, am fi tentați să spunem, dar mai corect ar fi, ca orice creator, nu e nici clasic, nici avangardist: viața lui înseamnă două jumătăți perfecte de artă clasică și modernitate. La fel de bine e un echilibrist între două lumi, după cum îi place să se definească: între Europa radăcinilor tragice și America transgresiunilor libere, între România și New York: acasă e întotdeauna în sine însuși, niciodată într-un loc anume. A regizat teatru și operă pe marile scene ale lumii, Metropolitan, Covent Garden, Bastille, Opera din Viena, dar și pe scenele mici, de la Cardiff, Geneva, Nisa. Nu se gândește niciodată la public, numai la operă și la actori, la interpreți, la muzică, la artă; de fapt, e convins că de 60 de ani, de când trăiește în teatru, adevărul veritabil e că niciodată nu știi la ce să te aștepți de la public. Crede cu tărie că niciun teatru nu este atât de puternic cât poate fi opera, pentru că arta, prin excelență, e muzica. După cum declară în propria biografia, nu e „niciodată singur”. Are lumea întreagă de partea lui, pentru că de partea lui au fost dintotdeauna muzele, care l-au chemat spre artă: Andrei Șerban vine la Avangarda, pentru unul dintre cele mai savuroase dialoguri pe care le-am avut la acest podcast.
Veți afla de ce adoră teatrul antic, scris de preoți ca Eschil, de ce nu crede că de la vechii greci încoace nu s-a mai inventat nimic, de ce nu se împacă deloc cu Freud și de ce crede că în artă ideologiile și politica nu au ce să caute. Din avangarda vieții lui Andrei Șerban fac parte fiii, prieteniile nobile ale celor care pentru el, sunt încă oameni vii și vor rămâne, ca Pintilie și Ciulei, mentorii ca Peter Brook. Pe de altă parte, multe dintre contingențele vieții lui Andrei Șerban rămân mistere: unele taine pot fi deslușite însă, ca de pildă motivele pentru care nici Teatrul Național, nici UNATC, nu l-au chemat în ultimii 30 de ani pe Andrei Șerban să mentoreze noile generații sau să monteze piesele care fac, din portofoliul său, o artă a capodoperelor. La microfonul podcastului Avangarda, Andrei Șerban explică și de ce e convins că în Hamlet există o replică mai importantă decât „a fi sau a nu fi”, anume „totul e să fii pregătit”. Dacă sunteți curioși pentru ce a fost pregătit toată viața Andrei Șerban și pentru ce nu e încă, urmăriți dialogul de duminică. Tot atunci, Andrei Șerban ne destăinuie culisele Oedipului care din luna decembrie cucerește marele public pe scena Teatrului Bulandra; un Oedip veșnic inocent, dar purtător al unei culpe generaționale, Oedipul controverselor și al protestelor, care respiră în Elada și în lume, care dispare la brâncușiana Poartă a Sărutului și care poate sta la Masa Tăcerii și cu cei buni, și cu cei răi.
O întâlnire de excepție, despre arta publică și rațiunea privată a celui care seduce inima melomanilor și iubitorilor de teatru, o veritabilă oglindă a vieții.
#Avangarda #IonutVulpescu #AndreiSerban #Oedip
Facebook: / ionutvulpescu.ro

[@monicablaser4775]

Un mare Om și un imens Regizor de teatru, neapreciat în propria lui Românie. Nu e primul! De apreciat tot ceea ce ne transmite ca Om și ca om de teatru! Vă mulțumim pt.emisiune!❤

[@AnaRosca-il7sh]

Multe multumiri domnilor 🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏. Ce invitat de seama💖💖💖

[@cleopatralorintiu3803]

Fabulosul Andrei Șerban, impresionant dialogul acesta, memorabil. De revăzut, iar și iar. O conștiință lucidă acest gigant al culturii contemporane, care îndeamnă la smerenie, învăluit în aura unui adevărat umanism.

[@ionobagila6038]

Un interviu excepțional. Andrei Șerban a fost încântarea tinereții mele. Un zeu al teatrului neadulat, din păcate, în țara lui.

[@corneliatopala896]

Îl prețuiesc pe domnul Andrei Șerban oamenii care i-au văzut și îi văd spectacolele, teatrele care îl invită să pună în scenă piese importante. Eu consider că perioada în care Andrei Șerban l-a condus a fost momentul astral al TNB. Singurul... Și înainte, și după decembrie 1989. Trilogia antică, Livada de vișini, Cine are nevoie de teatru, A douăsprezecea noapte, Audiția sunt spectacole de neuitat. Pe care le-am văzut de câteva ori. Domnul Andrei Șerban a fost invitat la teatre mari din țară, la opera din Iași, chiar și la cea din București, la Teatrul Bulandra de nenumărate ori, este invitat și în acest moment... DOAR TNB ȘI UNATC HABAR N-AU DE DOMNIA SA. ȘI NICI JURIUL FESTIVALULUI NAȚIONAL DE TEATRU. JENANT!

[@michaelwiederman1881]

Fascinant!!!

[@florentinamonica210]

Mângâie sufletul meu..o bunătate de om..

[@siriojanicolaev3389]

Mulțumesc mult ! 🙏

[@ucootza]

❤❤❤

[@emiliandurostorum279]

Incantator!

[@elenastelutaoprea2973]

❤

[@corneliatopala896]

Am încercat să aflu cine mai conduce UNATC în acest moment. Rector este un domn, Liviu Lucaci, actor la Teatrul Național din București despre care eu , spun sincer cu mâna pe inimă, pur și simplu nu am auzit. Deși iubesc și urmăresc fenomenul teatral cu asiduitate din fragedă copilărie. Decanul Facultății de teatru este George Ivașcu. Despre corpul didactic nu am putut afla nimic, absolut nimic, timp de vreo trei ore cât am scormonit internetul. Mi se pare RUȘINOS, RUȘINOS, RUȘINOS faptul că nici TNB, nici UNATC nu prezintă absolut nici un interes față de arta domnului Andrei Șerban. TNB a avut perioada lui astrală când a fost condus de domnul Andrei Șerban. Am văzut atunci TOATE spectacolele regizate de acest mare artist al lumii. Și nu o singură dată, ci de mai multe ori. L-am văzut în acei trei ani pentru prima dată și pe domnul Mircea Rusu în spectacolul „Audiția” care acum este director interimar la TNB. Mi se pare de neconceput faptul că Mircea Rusu nu-l invită pe domnul Andrei Șerban să pună un spectacol în scenă. Cum mi se pare jenant faptul că George Ivașcu nu-l cheamă pe Andrei Șerban să țină un curs, ceva la UNATC. Nu pot să uit prestația JALNICĂ pe care a avut-o George Ivașcu în funcția de ministru al culturii și generozitatea cu care l-a tratat domnul Andrei Șerban invitându-l apoi să joace în „Zadarnicele chinuri ale dragostei” de la Teatrul Bulandra. Un spectacol absolut excepțional. Domnilor Mircea Rusu și George Ivașcu, ați fi avut ocazia extraordinară de a lăsa o moștenire culturală teatrului românesc dacă l-ați fi invitat pe domnul Andrei Șerban să-și folosească talentul unic în instituțiile pe care le conduceți. Studenții UNATC ar fi primit niște cunoștințe excepționale și singulare. Păcat! Probabil ar fi un gest peste puterile dumneavoastră ca oameni.