Рет қаралды 1,187
S-a anunţat la buletinul de ştiri de seara.
Accidentul s-a petrecut pe un munte din nordul Italiei. Nu foarte înalt, dar suficient. Suficient de înalt şi de aspru pentru a câştiga respectul unor alpinişti experimentaţi. O cădere într-o prăpastie adâncă de aproape zece metri a fost de ajuns pentru a-i afecta grav şira spinării lui Adam Cavanaugh, pentru a provoca titluri de o şchioapă şi a face ca sute de angajaţi ai săi din toată lumea să fie cuprinşi de panică.
Thad Randolph nu intră în panică, dar ştirea aceea îi atrase atenţia, totuşi. Se opri din repararea unui transformator pentru fiul său, Matt, şi le spuse brusc şi lui şi surorii lui, Megan, să facă linişte, după care dădu mai tare televizorul portabil din bucătărie.
„ ... singurul supravieţuitor. Tocmai a fost adus aici, la Roma, de unde vom afla mai târziu, în cursul acestei seri, amănunte în legătură cu starea sănătăţii sale. Alături de el mai erau pilotul de curse francez Pierre Gautier şi magnatul englez în domeniul bancar, Alexander Arrington. Ambii au fost găsiţi decedaţi. Domnul Cavanaugh, un celebru industriaş pe plan mondial, este proprietarul lanţului de hoteluri Cavanaugh, Este..."
- Hei, dar acolo lucrează mama, spuse Matt.
- E vorba de Adam pe care îl cunoaştem noi? întrebă Megan.
- Da, spuse Thad încruntat. Linişte.
Reportajul era transmis în direct de la Roma. Crainicul din New York îl întrebă pe reporterul aflat pe teren:
- Medicii şi-au exprimat vreo părere în legătură cu starea sănătăţii domnului Cavanaugh?
- Nu. Oficialităţile spitalului refuză să ofere orice informaţie până când domnul Cavanaugh nu este supus unui control amănunţit pentru a se constata cu certitudine în ce stare se află. Deocamdată nu mi s-a spus decât că rana sa, sau rănile, i-au afectat şira spinării şi pare să fie ceva grav.
- Era conştient când a fost adus?
- Nu avem nici o confirmare oficială în acest sens, deşi nu părea să fi fost conştient. Imediat după ce a sosit elicopterul, a fost dus înăuntru. Vom avea mai multe informaţii...
Deodată, Thad răsuci butonul televizorului la minimum şi rosti un cuvânt pe care copiii trebuiau să-l ignore şi să nu-l repete. Nu îl repetară de teama consecinţelor - ceea ce nu părea drept, din moment ce mama lor nu îl pedepsea niciodată pe Thad pentru că îl folosea -, dar nu puteau să-l ignore. Mai ales când cuvântul sfârâi, practic, pe buzele subţiri ale lui Thad.
- Al dracului prost!
- Cine? întrebă Elizabeth Randolph, intrând în bucătărie pe uşa din spate şi punându-şi servieta şi poşeta pe masă.
Toţi trei se întoarseră iute.
- Mamă! Ghici despre cine vorbea omul de la televizor!
- Matt, Megan, fuga, spuse Thad repede, transformându-şi braţul într-o săgeată care indica spre uşa ce dădea spre celelalte încăperi ale casei.
- Bine, tată, dar...
- Afară. Lăsaţi-mă să vorbesc eu cu mama voastră.
- Dar ea...
Obiecţiile li se stinseră pe buze când sprâncenele lui formară un V adânc. Era serios. În decursul anului ce trecuse de când Thad Randolph se căsătorise cu Elizabeth Burke, copiii ajunseseră să-l adore şi să-l respecte. El se obişnuise cu gălăgia lor şi ei cu toanele lui. Erau afectuoşi unul cu altul; copiii acceptaseră imediat să devină ai săi prin adopţiune. Dar acum avea expresia aceea care nu lăsa loc discuţiilor, ceea ce însemna că insistenţele nu ar fi fost numai zadarnice, dar şi imprudente, aşa că ieşiră târşâindu-şi picioarele.
- Thad, ce s-a întâmplat?
El se duse lângă Elizabeth şi îi puse mâinile pe umeri.
- Nu vreau să te superi.
- Expresia de pe chipul tău m-a supărat deja. Ce se întâmplă? Ce e? Ceva groaznic, ştiu. Mama? Tata? Lilah?
Elizabeth îşi pierduse primul soţ într-un oribil accident de maşină. Ştia cum este să primeşti o veste proastă pe neaşteptate. Simţi din nou un gol în stomac, la fel ca în dimineaţa când le deschisese uşa celor doi poliţişti, care stăteau cu pălăriile în mâini şi aveau chipuri sumbre. Speriată, îl apucă pe Thad de cămaşă.
- Spune-mi.
- E vorba de Adam.