“Esti prea bun pentru lumea asta”: incredere in sine si asertivitate in stilul Vulcanul de ciocolata

”Fii mai infipt, altfel nu te vei descurca in ziua de azi” - cred ca am auzit cu totii cuvintele acestea sau ceva asemanator.
Ce faci daca NU iti vine in mod natural, daca esti o persoana mai linistita, sau poate NU VREI sa fii ”al naibii” sau ”sa dai din coate” pentru a te descurca?!
Se zice ca e o lume dura si nu e bine sa fii prea ”de treaba” pentru ca ceilalti vor profita de tine.
Functioneaza cu adevarat agresivitatea? Si daca da, cand? Sau daca nu, de ce?
In acest primul episod din videoblog-ul ”Vulcanul de ciocolata” discutam despre faptul ca viata e complexa si avem nevoie de abilitati variate, dar de cele mai multe ori noi vedem lucrurile in alb si negru si asta ne blocheaza.
In acest videoblog vom discuta despre incredere, comunicare, relatii, prezentari cu publicul, leadership, conversatii si multe altele, lucruri care ne vor ajuta sa ne dezvoltam mai bine pe plan profesional si personal.
Pentru mai multe articole despre prezentari cu publicul, incredere si comunicar viziteaza-mi blogul:
www.dragosstoian.ro
Pentru cursul meu video de prezentari cu publicul acceseaza site-ul:
cursdepublicspeaking.com

[@elenaprecup9306]

Bună ziua! Mulțumesc frumos pentru tot ceea ce faceți!❤🙏

[@elenaprecup9306]

Daaaa, am avut si mult timp nu am știut cum sa ma port. Am tacut si am suferit. Apoi am devenit agresivă, asta din disperare. Am pierdut de multe ori , am ales singurătatea si nu a fost bine nici așa. Imi lipsea colaborarea de care aveam atata nevoie. Cert este ca aceste lucrări nu ni le a spus nimeni, nici părinții nici profesorii. Cu timpul m am rutinat, am muncit imens și am avut satisfacția cand lumea chiar avea nevoie de mine. Îmi pusesem o mască de indiferență si am căpătat titulatura de înțelept la care veneau colegii, șefii si mi cereau pareare in tot ce misca in unitate. Am lucrat intr o unitate militară pe functia de contabil șef. Da, am inchis ochii la nedreptății si paream linistit dar in sufletul meu sufeream însă. Da m am îmbolnăvit de diabet, hopotiroidie si hipertensiune. Nu am stiut sa fiu asertivă. Acum culeg roadele, telefoane de mulțumire, respect, flori dar ce flos daca eu am strans in sufmeu atatea frustrari, suferință?

[@L.iulian.C.]

astept urmatoarele posatari pentru ca si eu m-am regasit in anumite situatii prezentate de tine. Cel mai mult m-ar interesa vorbitul in public la nivel uzual si prezentarea de proiecte sau vorbitul in public cu receptori sau interlocutori superiori (ex profesori) .

[@DragosStoian]

Mulțumesc pentru comentariu, vom avea destule episoade despre prezentări cu publicul, între timp te poti uita la un discurs pe care l-am ținut despre o teama in situatii asemanatoare cu ce spui tu: kzbin.info/www/bejne/hH-0YoSVrpiGf80

[@elenaprecup9306]

Ati descris exact situația mea. Știți eu eram premianta clasei si eram nemulțumită de starea mea sufletească.

[@elenaprecup9306]

Am rămas timidă, chiar daca am avut numai funcii de conducere. Un exemplu ar fi ca am dat examen de conducere auto de câteva ori si l am picat. Și nu ca nu stiu sa conduc ci pentru ca mi este frică teribila de examinator. Trauma a ramas. Aici nu ma mai pot preface. Blocajul minții isi spune cuvântul. Va rog, daca pe aceasta temă, aveti un sfat pentru mine. Mulțumesc anticipat!🙏❤

[@DragosStoian]

Primul pas e acceptarea. E normal ca unii dintre noi sa fim mai timizi, o experienta asemanatoare am avut si eu cand am picat examenul auto. Da-ti voie sa fii timida! Accepta-te cu bune si rele. Apoi incepe sa modifici aspecte mici, incearca sa fii ceva mai putin tematoare, dar cu 5%, adica stabileste actiuni mici, usor de realizat

[@elenaprecup9306]

@@DragosStoian Mulțumesc frumos!🙏❤