Mihai Viteazul

Domnitorul Țării Românești în perioada 1593 - 1601
N-a domnit el mult, dar a domnit suficient cât să schimbe radical istoria României.
Imperiul Otoman ajunsese la apogeul puterii și pusese stăpânire aproape 100% pe principatele române. Nu impuneau domnitori turci, dar îi numeau și înlocuiau pe cei de origine română. Pe lângă faptul că le plăteam tribut, cumva presupun că deja evident pentru toată lumea că domnitorii își cumpărau domniile de la Poarta Otomană.
Mihai Viteazu in 1593 adună boierii din Țara Românească și-i seduce cu vorbe dulci despre independența Țării, despre unire. Știți voi, fantezii din Evul Mediu. Ii cumperi domnia lui Mihai de la Poartă. Mihai Viteazul dă banii, iar otomanii îl numesc domn al Țării Românești.
Papa Clement al VIII-lea pune pe picioare Liga Sfântă, o organizație creștină ce se va implica în cruciadele târzii. Statului Papal, Austriei, Spaniei și celor trei ducate italiene, respectiv Toscana Mantova și Ferara, li se alătură în 1594 și Mihai Viteazul care, numai bucuros să le plătească tribut turcilor nu era.
La 13 noiembrie 1594 Liga Sfântă declanșează lupta antiotomană cu o mișcare curajoasă interesantă.
Instalarea pe tron a lui Mihai era un motiv numai bun de sărbătorit. Problema e că a ieșit un pic ca la Nunta Roșie din Game of Thrones. Mihai Viteazu i-a chemat pe boierii creditori la mare ospăț să le mulțumească și să-și facă visuri și speranțe împreună. Când ăștia erau băuți bine și credeau că a dat norocul peste ei, Mihai Vitează se retrage subtil și-n urma lui se încuie ușile, iar locul în care petreceau începe să ardă ca o torță. Mihai le-a dat foc de vii tuturor boierilor aliați de la acea vreme. Să nu vă pară neapărat rău. Ăștia ar fi urmat să persecute populația de jos pentru a recupera banii investiți în domnie. Nu rămâneau ei pe minus.
Așa spectaculos a început perioada ce avea să creeze precedentul perfect Micii Uniri și așa a început și conflictul lui Mihai Viteazul cu Imperiul Otoman.
După mișcarea asta parcă scrisă de R.R. Martin, Mihai Vitează se confruntă cu tătarii și-n perioada 1595 - 1596 trece la sud de Dunăre și atacă Giurgiu, Hârșova și Silistra.
Cum otomanii îi suflau în ceafă, se gândește domnitorul român c-ar fi cazul ca pe lângă Liga Sfântă să găsească o cale de comunicare și cu Sigismund Bathory, principele Transilvaniei. La vremea aia, principele ăsta era cam influent. Ștefan Răzvan și Petru Aron, domnitori ai Moldovei, îi recunoscuseră suveranitatea de-a lungul timpului. Așa că ăsta începuse să creadă nu doar că i se cuvin multe teritorii din vecinătate, dar c-ar și trebui să-l pună pe el în fruntea Ligii Sfinte, la conducerea trupelor. Pretenții, nu glumă.
Acum, ce să facă și Mihai Viteazul... s-a dus la Alba Iulia și a semnat un Tratat care prevedea într-adevăr că Transilvania este aliatul Țării Românești în lupta antiotomană, dar mai spunea și că Mihai Viteazul devenea doar un reprezentant al principelui Transilvaniei. Pe înțelesul tuturor, Sigismund îi spunea lui Mihai: Eu am niște treabă, dar stai tu pe scaunul meu să mi-l ții cald.
În august 1595, Marele Vizir Sinan-Pașa trece Dunărea cu vreo 100 000 de otomani. Mihai Viteazu avea și el 16 000 de soldați la care se mai adăugau 7 000 ai aliaților. Ciocnirea are loc la 23 august 1595, la Călugăreni. Nu i-am bătut, dar măcar i-am dezorganizat puțin.
Câteva zile mai târziu, turcii ocupă Bucureștiul și-l fortifică. Următoarea care pică e Târgoviștea. Și cam atât cu Țara Românească. Turcii încep procesul de transformare în pașalâc.
Înțelegând gravitatea situației, Țara Românească, Moldova și Transilvania se unesc pentru a crea o ofensivă care ar fi putut să-i facă față lui Sinan-Pașa. Rând pe rând, principatele române cu forțele unite îi forțează pe turci să elibereze Târgoviștea, apoi Bucureștiul, apoi îi împing spre Dunăre. Între 15 și 20 octombrie 1595, la Giurgiu, are loc confruntarea directă cu turcii din care românii ies învingători, eliberând Țara Românească și trimițând trupele otomane înapoi în imperiu. În primăvara anului următor, Mihai, după cum îi spune și numele Viteazul, pornește încă o campanie la sud de Dunăre unde mâna pe Plevna și Sofia.
Datorită schimbării raporturilor de putere la nivel mondial, Imperiul Otoman este nevoit să încheie un Tratat de Pace cu Țara Românească, tratat ce va fi în avantajul românilor. În 1597 Poarta îl proclamă pe Mihai drept domnitor pe viață al Țării Românești și scade considerabil valoare tributului care trebuia plătit.
Un an mai târziu de la această recunoaștere, adică în 1598, Mihai Viteazu încheie la Târgoviște un tratat cu Rudolf al II-lea, conducătorul Imperiului Habsburgic. Rudolf devenea suzeranul Țării Românești, dar îi recunoștea domnia ereditară lui Mihai și-i promitea și-un ajutor financiar considerabil. În schimb, domnitorul român se angaja să țină otomanii la sud de Dunăre.
Prin tratatul ăsta de la Târgoviște se anula cel semnat cu Sigismund Bathory în 1595.

[@salcudeanantonio1365]

❤

[@MTAbanknote]

❤👍👍👍👍