Рет қаралды 668
De acasa de cand am studiat prognoza am stiu ca o sa fie ceva vant pe creasta Fagarasului, dar si o zi plina cu soare. Asa ca am mers, curios sa vad ce imi permite muntele sa fac. Pana la Balea am luat prima telecabina, dornic sa prind prima jumatate de zi pe munte caci dupa-masa se anunta si mai dezlantuita.
Planul initial era sa incerc o ascensiune pe Vanatoarea lui Buteanu, un plan pe care am spus ca o sa il adaptez cel mai bine dupa conditiile din teren. Si cam s-a lasat cu adaptare. Vantul batea destul de puternic dinspre NV, cam 45-50kmh cu 70-80kmh la rafala (si mai mult a fost rafala decat constant), ceea ce ar fi facut traversarea muchiei Vaiuga destul de dificila. Pe langa asta, pe acea sectiune se vedea mai tot timpul un transport semnificativ de zapada viscolita, sporind astfel dificultatea parcurgerii.
Luand astea in calcul, am preferat sa renunt la gigantul de 2507m in favoarea vecinului, Iezerul Caprei 2417m care era destul de usor de urcat, fara pasaje delicate. M-am impacat cu ideea ca o sa fe alta data prima urcare la peste 2500 anul acesta pe zapada.
Si pot spune ca a fost o decizie tare buna care mi-a permis sa ma bucur la maxim de munte si de cat de spectaculos poate sa fie intr-o asa zi cu soare, cer albastru si toata zapada aia spulberata de vant in jurul meu, spindrifts, acele vartejuri de zapada. Si da aici calitata echipamentului face o diferenta foaaaaarte mare intre bucuria de a fi pe munte chiar si in asemenea conditii sau chinul si dorinta de a ajunge jos cat mai repede. Eu pot spune ca am stat si am savurat din plin tot, blindat fiind. Deci da, vrei sa te bucuri de munte, investesti in echipament.