Traieste clipa - Sandra Brown

Рет қаралды 2,813

LecturiAudio - Carti Audio citite de program I.A.

Күн бұрын

Drumul i se păruse lung şi chinuitor. Străbătu aleea marelui parc, la capătul căreia se ivi clădirea impunătoare, construită în stil victorian. Jenny Brynn opri maşina în dreptul faţadei albe. Amintirile nemiloase ale unui trecut mult prea îndepărtat se treziră din nou revăzând această casă imensă, ce făcuse parte din viaţa ei. Rămase nemişcată câteva clipe, incapabilă să deschidă portiera maşinii.
Ridică din nou privirea spre clădire. Totul era neschimbat. Până şi ferestrele camerelor erau deschise, la fel ca întotdeauna. Perdelele de dantelă dansau graţios în bătaia vântului. Obloanele din lemn lăcuit străluceau sub razele aurii ale soarelui de vară, iar înaintea porticului de la intrare, se desfăşura acelaşi covor lung, verde.
Jenny coborî şi se apropie de uşă emoţionată. Recunoscu ciocanul din bronz şi tresări auzind zgomotul surd al metalului ce izbea batantul de lemnul uşii. Înţelese atunci că acest sunet fusese prezent mereu în visele sale, deşi îl credea de mult timp uitat.
Era îmbrăcată cu un costum de mătase viu colorată, al cărui pantalon larg îi dădea o alură elegantă; totuşi, se simţea stingheră. Trase adânc aer în piept, vrând parcă să prindă curaj. Din casă nu răzbătea nici un zgomot. O clipă se gândi că ar fi mai bine să plece. Va spune că nu a găsit pe nimeni şi că a plecat fără să mai insiste. Tânăra femeie ridică din umeri şi bătu pentru a doua oară în uşa masivă. Lovitura Răsună din nou, însă, de această dată, auzi păşi pe coridor îndreptându-se spre uşa de la intrare. Tresări.
Îi deschise o femeie înaltă, guvernanta dintotdeauna a familiei Graham-Johnson. Jenny recunoscu în sinea ei că, deşi trecuse mult timp, femeia nu se schimbase deloc.
- Domnişoară Jenny, a trecut atât de mult timp de când..., murmură surprinsă guvernanta, rugând-o să intre. Sunt atât de fericită că vă revăd!
Jenny tremura şi încerca cu greu să-şi găsească cuvintele. Surâsul lui Melanie, care închisese uşa în urma ei, o mai relaxă puţin.
- Bună ziua, răspunse ea într-un sfârşit, cu voce scăzută. Am trecut să te văd...
- Desigur, reluă Melanie, înainte ca ea să fi avut timp să termine. Ray vă aşteaptă în biroul bunicului său. Ar fi trebuit să spun propriul birou, dar după atâţia ani..., spuse guvernanta cu un aer trist.
Jenny o urmă pe Melanie pe scara care, la fel ca altădată, avea acelaşi miros ciudat de ceară şi lămâie. În timp ce urca treptele din lemn alb, se strădui din răsputeri să-şi stăpânească lacrimile. Cel mai mic obiect, cel mai ascuns ungher al acestei case, îi răscolea dureros amintirile. În momentul în care au ajuns pe palier, guvernanta rosti:
- Domnişoară Jenny, dacă nu vă supăraţi, nu v-aş mai conduce mai departe... Cunoaşteţi drumul... În momentul în care aţi sunat, tocmai puneam pâinea în cuptor...
- Încă mai coci singură pâinea? întrebă Jenny, care nu uitase nici o clipă mirosul de pâine caldă ce umplea, cândva, vechea bucătărie, în fiecare după-amiază.
- Sigur! întotdeauna mi-a făcut plăcere să frământ aluatul... Iar Ray a adorat pâinea făcută de mine, aşa că...
Melahie îi zâmbi tandru şi, dacă Jenny nu s-ar fi stăpânit, ar fi strâns-o în braţe pentru a o săruta.
- Am uitat să vă spun, continuă guvernanta, după moartea domnului Graham, Joan a plecat, iar Ray a trebuit să angajeze o nouă secretară. Veţi vedea, este adorabilă!
Zâmbetul lui Jenny îngheţă dintr-o dată, în timp ce mergea pe culoarul ceruit ce ducea la biroul stăpânului casei.
Secretara era într-adevăr o tânără drăguţă, cu ochii albaştri, aşezată la un birou ce părea prea mare pentru ea.
- Bună ziua! Dumneavoastră trebuie

Пікірлер: 9

@corinadraghici275 6 ай бұрын

_e foarte bună cartea are tot ce îi trebuie pentru a te ține în suspans. Acest program prin care ne citiți cărțile este foarte util., vă mulțumesc! Pentru efortul depus.