Un Veac de Singuratate de Gabriel Garcia Marquez - Recenzie (Spoiler Free)

[@Maratondelectura]

M-am amuzat la cartea asta să notez toate combinațiile Arcadio, Aureliano și care au mai fost. Dacă aș reciti-o acum aș mai descoperi câte ceva, sunt sigură :D

[@ElenasBookshelf]

Da, e ciudățel la început, apoi devine interesant să vezi similitudinile între personaje și diferențele :D

[@dorufodorean7535]

Doar o parere: Cartea are valoare doar din perspectiva tehnicii. Acel realism magic. Altfel, cartea este greoiaie si are foarte putine de oferit. De asemenea, este foarte greu de crezut ca spatiul cultural si putinele evenimente istorice au vreo legatura cu sensibilitatile culturale europene. Cartea se adreseaza celor formati inbtelectual si cultural in spatiul latino-american. De aceea, e greu de crezut ca un cititor de rand, european, poate fi chiar atat de impresionat de aceasta. Este ca si cum am merge la un concert de vioara, care a fost compus pentru a pune la incercare aptitudinile intepretului, in loc sa incerce sa ridice ascultatorul mai aproape de divinitate, iar apoi ne-am declara extaziati. E identic cu a declara cat de impresinati am fost de maiestria intepretului, si nu de muzica in sine. Nu suntem mai inaltati sufleteste cu nimic, dar suntem extrem de impresionati de virtuozitatea intepretarii. In loc sa fim impresionati de continutul cartii, ne lasam amagiti de tehnica. Deci, o carte goala(pentru noi), dar o tehnica excelenta. Probabil mult mai buna de citit in spaniola. Nu ma indoiesc ca limbajul suna mult mai melodios in limba in care a fost scris acest roman. Prin traduere s-a pierdut mult din farmecul acestei carti. Nici "Miorita" nu mai e la fel in germana. Pentru mine, mesajul principal al acestei carti, si care nu e mentionat nici macar de autor, este: "căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele." Chiar daca initial lucrurile par sa o fi apucat pe un fagas normal, pana la urma nu poti scapa de ceea ce ti-a fost scris, fara macar sa intelegi de ce ti se intampla ceea ce ti se intampla.

[@hokage2808]

Nu am citit acest clasic, dar tot aud de el și chiar îmi doream să îl citesc cândva. Acum, că am auzit această recenzie, sunt și mai curioasă de carte. :D

[@ElenasBookshelf]

Mă bucur că te-am inspirat :)

[@coffeebooks3931]

Am citit Dragostea în vremea holerei şi a fost destul de ok. Un veac de singurătate mi-am propus-o pentru vara aceasta şi mă bucur că ai vorbit despre ea chiar acum pentru că m-ai făcut şi mai curioasă să o încep :)

[@ElenasBookshelf]

Mă bucur, sper să îți placă!

[@lauragatea2097]

Bună ziua #Elena! Da, am citit cartea chiar anul trecut dar, să fiu sinceră, m-a pus într-o mare încurcătură: în primul rând, numele care păreau să se repete la nesfârșit-așa cum ai spus și tu-iar în al doilea rând, toată acțiunea romanului și dezvoltarea locului numit "Macondo". Și ce era toată treaba cu frica îngrozitoare a Ursulei de a nu face copii deformați și, nu în ultimul rând, care este povestea cu ultimul Aureliano care, cică rămâne pentru totdeauna blocat în acea încăpere, reușind până la urmă să descifreze pergamentul lăsat de Melchiade familiei lui care, după câte am înțeles, era de fapt profeția familiei sale? M-aș bucura foarte mult dacă ai reuși să îmi dai un răspuns... Dacă se poate, cât mai multe videoclipuri de acest gen! Îmi place foarte mult ceea ce faci și te susțin 👏👏👏

[@ElenasBookshelf]

Salut Laura! Mă bucur că ți-a plăcut recenzia mea! În ce priveşte numele ce se repetă la nesfârşit, fricile Ursulei şi toată povestea cu Melchiade - cred că scopul cărții a fost construcția lumii şi a unei realități magice, dar şi conturarea unei familii unde relațiile dintre membri sunt complexe; jocul cu timpul fiind un factor pe care nu trebuie să-l analizezi prea în detaliu :)

[@ioanah5316]

Am tot fugit de Marquez deși este scriitorul preferat al unei bune prietene... acuma ca te-am auzit pe tine vorbind poate, poate o sa ma încumet 😁

[@ElenasBookshelf]

Chiar te rog =))

[@Lemnopiron]

Bravo

[@toader-stefanzbarnea164]

Iubesc cărțile scrise de Gabriel Garcia Marquez!🙂

[@ElenasBookshelf]

Și eu, nu scrie nimeni ca el.

[@hakimramone9668]

Am citit „Un Veac de Singurătate“ prima dată în spaniolă, limba mea maternă și acum o citesc în română în încercarea de a învăța această limbă... Sunt foarte bucuros să văd românii care citesc literatura din țara mea, dar clarific ceva: scriitorul a fost numit Gabriel García Márquez, dar în tradiția noastră hispanică, numele său de familie ar fi García și nu Márquez, deși îl numim de obicei pe García Márquez.

[@ElenasBookshelf]

Ce tare! Eu m-am îndrăgostit de autor prin intermediul acestui volum, nu știam despre mica ”neînțelegere” legată de nume, dar uite că azi am aflat ceva nou :)

[@hakimramone9668]

în spaniolă: bdigital.bnjm.cu/docs/libros/PROC2-435/Cien%20anos%20de%20soledad.pdf

[@hakimramone9668]

Bună, Elena, aș vrea să încep prin a spune că sunt columbian și nu vorbesc limba română, o învăț. De asemenea, aș dori să folosesc acest videoclip pentru a motiva alți oameni să citească acest roman în limba română, profitând de legăturile acestui limbaj cu limba spaniolă. Aș dori să fac subtitrări pentru acest videoclip, dar nu termin înțelegerea a totul la 100%. Vă trimit ceea ce cred că înțeleg: există spațiu în care nu sunt sigur și alții unde nu înțeleg nimic:

[@ElenasBookshelf]

Bună, Hakim, îmi face plăcere să aud asta! Textul este acesta: Bună! Sunt Elena și bine v-am găsit sau regăsit pe canalul meu. Astăzi vă vorbesc despre romanul Un veac de singurătate, semnat de Gabriel Garcia Marquez. Romanul apare în anul 1967, iar în anul 1982 Gabriel Garcia Marquez primește Premiul Nobel pentru Literatură pentru acest volum. Acțiunea în roman se desfășoară în satul Macondo, un sat aflat undeva la capătul lumii, care este izolat. Singura legătură a acelor din Macondo cu oamenii din afară sunt țiganii. Țiganii vin din când în când în acest sat și aduc oamenilor din Macondo lucruri pe care aceștia le văd pentru prima dată. Aceste obiecte pe care le aduc cu ei țiganii sunt de un interes foarte mare pentru cei din Macondo care sunt interesați de știință. În Un veac de singurătate este vorba despre familia care a întemeiat satul Macondo, și anume Jose Arcadio Buendia și soția sa Ursula; cei doi au împreună doi copii și anume, cel mai mare fiu - care poartă numele de Jose Arcadio - și al doilea fiu, care poartă numele de Aureliano. Pe parcursul romanului mi s-a părut destul de ciudată acțiunea, cam prima pătrime din volum, pentru că același personaj apărea ba tânar, ba bătrân, ba făcând un lucru, ba făcând altul. De fapt, este vorba despre mai multe generații. La fiecare generație primul născut tot timpul poartă numele de Jose Arcadio, cel de-al doilea băiat din familie mereu poartă numele de Aureliano. În ceea ce privește femeile din această familie, ele mereu vin din exterior, astfel, prin mulțimea de Jose Arcadio și Aureliano, apare o Amaranta, apare o Remedios, apare o Ursula. Un personaj cheie din acest roman este Melchiade. Melchiade, care e un om mai în vârstă și se ocupă cu alchimia, reprezintă cheia cunoașterii pentru foarte mulți membri din familia lui Jose Arcadio. Deși în fiecare generație apare câte-un Aureliano și câte-un Jose Arcadio, de fiecare dată cel care poartă numele este înconjurat de un blestem. Chiar dacă are o personalitate diferită față de predecesorii săi, tot timpul va ajunge în același punct. În Un veac de singurătate este foarte interesantă povestea acestei familii, și deși inițial nu mi-am dat seama că este vorba de mai multe generații, pe parcurs am ajuns să pot să văd diferențele. Un veac de singurătate este o carte despre căutare, despre familie și despre regăsire. Se numără printre romanele mele preferate din toate timpurile datorită atmosferei, datorită magiei, datorită atemporalitații și datorită oamenilor care chiar dacă dau impresia că au un liber arbitru, tot timpul ajung în același punct, tot timpul deciziile pe care le iau nu sunt neapărat ale lor. În romanul de față începi să-ți pui întrebarea dacă într-adevăr există această noțiune de liber arbitru și dacă acțiunile noastre ne duc unde vrem noi sau ne duc unde ne ar fi dus indiferent de ce decizie am fi luat în viață. În concluzie, Un veac de singurătate este un roman foarte frumos care se citește ușor și care este foarte bogat în imagini vizuale și auditive. Gabriel Garcia Marquez are un stil aparte de a scrie, și anume de a transforma realismul în magie. Un veac de singurătate este una dintre cărțile mele de suflet și vă recomand cu cel mai mare drag să o citiți. Atât pentru astăzi, să aveți o zi cât mai frumoasă, pa-pa.

[@ElenasBookshelf]

Bună Hakim, mulțumesc mult pentru subtitrările la acest filmuleț! Acum apar, dar de la Portocala mecanică tot nu mi-au apărut. Îți sunt foarte recunoscătoare pentru munca depusă!

[@georgecatrina3856]

O carte buna . Dar extrem de grea . Trebuie sa te întorci puțin înapoi ca să îți dai seama cine sunt personajele. Adică dacă tata se numea Jose arcadio buendia ,vom întâlni un personaj jose arcadio , si unul arcadio buendia ,aureliano și aureliano junior .. si tot asa , au nume incredibil de asemănătoare, chiar identice ,si te face sa te întrebi, asta nu era colonel în armata ? Aaaaaaa stai ca este fiul lui . Dar este o creație geniala a maestrului Marquez. Urmează tarfele mele triste .

[@ElenasBookshelf]

Eu am început cunoștința cu Marquez prin intermediul acestui volum, care m-a fascinat, frustrat și încântat deopotrivă. Am citit și alte cărți semnate de autor, dar nimic nu se compară cu Un veac de singurătate.