Cum a Ajuns Carol I Pe Tron, Si Cât De Bine A Fost

No video

Cum a Ajuns Carol I Pe Tron, Si Cât De Bine A Fost

Рет қаралды 187

Күн бұрын

Deși a fost pus repede pe tron pentru a evita orice posibilă rupere a României, a mai durat până la începutul lui 1867 ca domnia lui Carol I să fie oficial validată de alegeri plebiscite și de acordul puterilor externe.
Astfel, la 10 mai 1866, Carol I depune jurământul ca domnitor al României. Acesta este de asemenea și anul în care a fost adoptată și prima Constituție oficial românească.
În contextul ăsta România a încercat să obțină pașnic independența, cerând marilor puteri să declare România ca fiind independentă de suzeranitatea otomană. Problema a fost că în constituția turcilor de la 1876 se specifica faptul că România era doar o provincie privilegiată a Imperiului.
Ei bine, la 4/16 aprilie 1877 guvernul în fruntea căruia se afla I.C. Brătianu semnează o convenție Româno-Rusă prin care România se angaja să permită armatei ruse să tranziteze țara noastră până la Dunăre pentru a trece spre Balcani, iar Rusia se angaja să respecte integritatea teritorială a României.
La 12/24 aprilie 1877 Rusia declară război Imperiului Otoman, iar armata română i se alătură. Din pricina turcilor care bombardau în speranța că se pot apăra, o parte dintre localitățile românești dunărene au fost afectate, așa că România a intrat în starea de război.
Cu armata mobilizată, România era în repaos. Rusia n-ar fi vrut să le ceară ajutorul pentru că nu voia să devină datoare unei țări de la care ar fi avut multe de luat. Trupele otomane nu avansează, dar nici nu bat în retragere, iar când se retrag la Plevna, Rusia prinde momentul ideal pentru a striga după ajutor.
La 19/31 iulie 1977 ducele rus Nicolae îi trimite lui Carol o telegramă prin care-i cere ajutorul. Astfel, Carol I ia trupele deja pregătite de ordin și trece la sud de Dunăre. La 30 august 1877, Rusia și România atacă Plevna. După multe lupte, la 28 noiembrie/10 decembrie 1877, Plevna capitulează. În ianuarie 1878, după un efort colectiv în care România s-a remarcat, Imperiul Otoman cedează. România făcea acum parte dintre țările care-au pus pentru ultima dată la pământ marele imperiu Otoman.
În februarie 1878 se semnează Tratatul de pace de la San Marino în care se recunoaște totuși independența României, iar România recuperează Dobrogea cu prețul cedării sudului Basarabiei către Rusia.
Drept urmare, la 9/21 mai 1878, Independența României se proclamă direct în parlament.
La 1-13 iulie, la Berlin. Acest document recunoștea independența României, dar cu condiția ca aceasta să anuleze articolul 7 din Constituție, articol ce prevedea obținerea cetățeniei române doar de către creștini. Tot aici se preciza că România nu primea doar Dobrogea, ci și Delta Dunării și Insula Șerpilor. În schimb, sudul Basarabiei trebuia în continuare dedat Rusiei.
După ce se lămurește situația asta și se mai liniștesc puțin apele, autoritățile române decid să-i acorde titlul de Alteță Regală lui Carol I, domnitorul care le adusese independența față de Imperiul Otoman după sute de ani de trudă.
Abia în 1881, însă, din pricina formalităților, România ajunge să fie recunoscută ca regat, iar la 10/22 mai 1881 Carol I și regina Elisabeta sunt încoronați oficial.
Astfel, odată cu noul statut începe și o perioadă intensă de dezvoltare. Venind cu un altfel de educație din occident, Carol înțelege mult mai bine nevoile unei societăți și face mari eforturi pentru a alinia proaspătul regat la standardele europene. Se fac investiții mari în infrastructură și mai ales în industrie, se consolidează sistemul de educație, se reformează administrația și aceasta este și perioada în care apare în România Banca Națională. În plus, censul, acel prag de votare, se scade din nou pentru a oferi drept de vot și mai multor oameni din regat.
De asemenea, tot în perioada asta, în regat se nasc cele două mari partide, Liberal și Conservator, cu principiile specifice.
Prin 1883, pentru că Rusia își făcuse deja destul de clare intențiile de a-și extinde influența în zona Balcanică, Carol decide să semneze, în secret, o alianță cu Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria) care să garanteze libertatea și integritatea regatului.
În 1913, când al doilea război balcanic era în plină desfășurare, tendințele expansioniste ale Bulgariei îl determină pe Carol I să se implice în acest conflict și, în același an, obține Cadrilaterul.
Un an mai târziu, deși avea o înțelegere semnată cu Puterile Centrale, Carol I decide să declare neutralitatea României, însă lucrurile se complică în septembrie când regele moare neașteptat, peste noapte. Deși Brătianu, primul-ministru, era foarte afectat de eveniment, contextul în care se afla România nu prea dădea nimănui timp de doliu. Carol nu avea moștenitori. Ce era de făcut?
Decid să-l aducă repede în țară și să-l încoroneze pe Ferdinand I, nepotul de frate al lui Carol I pentru a evita orice tendință expansionistă a vreunei mari puteri.
Dar conflictul ce se extinsese dincolo de Europa avea să creeze un context destul de bun și pentru România.